Cu o prospeţime a sufletului care nu te poate lăsa indiferent, Maica Siluana se luptă de ani de zile nu numai pentru monahi ci şi pentru mireni, oameni năpăstuiţi de viaţă. Atentă la problemele mileniului trei, ea se coboară cu o tenacitate de scafandru abisal în lăuntrul sufletului uman, pentru a-i găsi bolile cu care modernitatea l-a „înzestrat”. Cu o dezinvoltură pe care nu o au toţi monahii, vorbeşte din Sfinţii Părinţi pe care îi vede vii, aproape de sufletul nostru, capabili să ne vindece. Cu maica Siluana tomurile de volume patristice prind viaţă şi îşi transmit acea ardere a Duhului pe care purtătorii de Dumnezeu au avut-o ieri, astăzi şi în veci.
         „Maica Siluana Vlad face parte din tagma călugărilor intelectuali. Deşi e familiarizată cu teologia Sfinţilor Părinţi şi cu operele marilor filosofi, ea a preferat să se dedice oamenilor aflaţi în nevoie. Aşa a ajuns să adaste nu printre somptuoase volume legate în piele, ci printre deznădăjduiţii adolescenţi cu tentative de sinucidere sau cu dependenţă de droguri. „Centrul de formare şi consiliere Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”din Iaşi, de care maica se îngrijeşte, funcţionează pe lângă Mitropolia Moldovei şi Bucovinei. În timpurile pe care le trăim, adesea cu accente apocaliptice, el reprezintă o lucrare a bisericii pentru o societate care nu mai vrea să ştie de Dumnezeu. Fără îndoială, pentru asta ai nevoie, pe lângă răbdare, şi de o autentică iubire creştină.” (Isabela Aivăncesei)
        

— Mi‑am dorit, după ce L‑am cunoscut pe Dumnezeu, să stau în calea tinerilor. Când eram tânără, am avut nevoie de oameni care să‑mi iasă în cale şi să‑mi răspundă la anumite întrebări, să mă ajute să‑mi lămuresc anumite nedumeriri, să‑mi clarific anumite atitudini. Şi mereu am întâlnit pe cineva. Şi fiecare dintre noi, dacă ne întoarcem înapoi, în viaţa noastră, descoperim că în anumite momente am descoperit pe cineva care ne‑a ajutat într‑un anumit moment să înţelegem mai mult, să ne clarificăm mai mult şi să luăm atitudine faţă de noi şi faţă de viaţa noastră.
— Cine a fost persoana asta providenţială în tinereţea dumneavoastră?
— Ar trebui să fac o listă foarte lungă, şi eu o am, dar asta ia mult prea mult timp. Deci, foarte mulţi oameni şi oameni în carne şi oase – profesori, colegi, prieteni – dar şi oameni care scriseseră cărţi, care făcuseră filme, deci mari artişti, mari creatori, care şi‑au pus sufletul şi întrebările şi neliniştile şi răspunsul în lucrările lor şi, ajungând la mine, mi‑au dat speranţă că nu sunt singură pe lume, că mai sunt şi alţii care mai simt ca mine, mi‑au dat un răspuns, m‑au învăţat să vibrez o dată cu ceilalţi oameni, şi să‑mi dau seama că nu sunt singură şi să nu trăiesc centrată doar pe mine şi pe ce vreau eu şi ce‑mi place mie. Şi sigur că, la timpul cuvenit, a fost un părinte duhovnic, părintele Constantin Galeriu, care m‑a ajutat să mă convertesc dintr‑un intelectual ştiutor de multe şi mult nefericit într‑un creştin care nu ştia nimic despre... Desigur, ştiam din cultură – citisem Biblia, citisem scrieri spirituale – dar personal nu ştiam nimic despre ce înseamnă să fii în relaţie directă cu Dumnezeu. Şi de atunci am mai întâlnit, mereu am întâlnit oameni pe cale, şi acesta este motivul pentru care Dumnezeu m‑a binecuvântat să fiu un om pe cale, un om în calea tinerilor... Deci, pe cale suntem toţi, cei care credem în Dumnezeu şi ne îndreptăm către El – şi un om în calea celor care‑L caută pe Dumnezeu, dar nu ştiu încă pe unde s‑o ia şi, dacă‑L întâlnesc, ce să facă cu El, ce să‑I ceară.

(În căutarea aproapelui pierdut. Interviu cu Maica Siluana Vlad realizat de Isabela Aivăncesei)