Sfântul Efrem Sirul a trăit în sec. IV și este cunoscut de întreaga creștinătate ca autor de imnuri. Rugăciunea sa, „Doamne și Stăpânul vieții mele...” este pentru ortodocși cea mai cunoscută rugăciune a Postului Mare. Se înscrie printre cei mai înțelepți, smeriți și iscusiți dascăli și oratori ai Bisericii. Exemplul și scrierile lui sunt un imbold puternic pentru deșteptare din amorțeala egolatriei și din starea de păcat. Învățăturile sale trezesc și stimulează conștiința umană, îndemnând-o la autocritică și ieșire din aspirațiile trufașe și pătimașe.

Fără să vorbească vreodată de rău pe cineva sau să spună cuvinte în zadar, Sfântul Efrem a fost condus de Duhul Sfânt în calea sa către Domnul, primind darul facerii de minuni. A lăsat prin testament ca trupul său să nu fie îngropat cu cinste, ci să fie pus în groapa străinilor, refuzând până la final să primească slavă din partea oamenilor.