Sfântul Grigorie de Nyssa (335-395), episcop de Nyssa, unul din marii părinţi capadocieni, alaturi de fratele sau Sf. Vasile cel Mare si Sf. Grigorie de Nazianz. Daca Sf. Vasile cel Mare era considerat "om de actiune", iar Sf. Grigorie de Nazianz, "teologul", Grigorie de Nyssa a fost supranumit "filosoful si misticul", subliniindu-se prin aceasta contributia specifica pe care el a adus-o la promovarea credintei crestine. S-a nascut in jurul anului 335, in Cezareea Capadociei fiind mai tanar decat Sf. Vasile. Educatia elementara ii este facuta in familie, sub atenta observatie a lui Vasile, fratele sau mai mare, si a surorii sale, Macrina. Isi desavarseste educatia sub indrumarea lui Libaniu si a altor personalitati de seama ale vremii. Datorita atmosferei din familie, Grigorie indrageste Biserica si ajunge pana la treapta de citet.
Cu toate acestea, el nu se angajeaza dintru inceput intr-o cariera religioasa si devine profesor de retorica. Totodata, isi intemeiaza o familie, casatorindu-se. Datorita mortii neasteptate a sotiei sale Teodora, si in urma sfaturilor date de fratele sau, Vasile, si ale prietenului sau, Grigorie de Nazianz, se retrage la manastirea intemeiata de Vasile pe malul raului Iris, in Pont. Ramane aici timp de 10 ani,- cand este numit episcop de Nyssa, o mica, fara prea mare insemnatate politica, aflata in jurisdictia mitropolitana a Cezareei, unde activa Vasile, fratele sau. (Exista si parerea potrivit careia Grigorie a fost episcop casatorit, iar sotia lui a murit in timp ce el era deja episcop de Nyssa. Aceasta parere se bazeaza pe scrisoarea 197 a Sf. Grigorie de Nazianz, in care acesta vorbeste despre sotia Sf. Grigorie de Nyssa, mangaindu-l pentru pierderea ei. Scrisoarea ar data de prin anul 385. In acest caz, se ridica intrebari cu privire la perioada de 10 ani pe care i-ar fi petrecut, inainte de hirotonirea intru episcop, la manastirea fratelui sau, de pe raul Iris, in Pont). Desi a fost facut episcop impotriva propriei sale vointe, el nu a dezamagit pe cei care si-au pus increderea in el.
Spre deosebire de Grigorie de Nazianz, care nu s-a dus niciodata Ia Sasima, unde fusese numit episcop tot de Sf. Vasile, el merge la Nyssa si ramane acolo, desi se pare ca nu a fost un bun administrator, om de actiune sau politician abil. Cel putin asa ne dau de inteles dusmanii sai, ereticii arieni, care nu au ezitat sa tina un sinod la Nyssa, in 376, depunandu-l in absenta. El revine in scaun dupa moartea imparatului Valens, sustinatorul arienilor, fiind primit triumfal de credinciosii sai, ceea ce ne face sa credem ca parerile negative ale ereticilor arieni erau mijloace de denigrare. Dupa moartea lui Vasile, Grigorie ramane unul din cei mai autorizati aparatori ai ortodoxiei in Asia Mica. In 379 participa la sinodul de la Antiohia, care ii incredinteaza misiunea de inspector bisericesc in Pont, Palestina si Arabia. Este apoi ales mitropolit de Sevasta, in Armenia, unde a fost tinut, spune el, ca intr-o robie babilonica (Ep. 19). Este prezent la Sinodul II ecumenic de la Constantinopol (381), unde sustine cu mare succes cauza credintei niceene. Totodata, el ia apararea Sf. Grigorie de Nazianz impotriva atacurilor episcopilor egipteni si macedonieni, instigati de papa Damasus. Datorita talentului sau oratoric si cunostintelor sale, este proclamat "stalp al ortodoxiei". Revine la Constantinopol de mai multe ori, pentru a predica la moartea printesei Pulcheria, in 385 si apoi a mamei sale, Flacilla. Este prezent si la sinodul din 394 sau 395, convocat de Patriarhul Nectarie. Dupa aceasta data, informatiile despre el inceteaza, ceea ce ne face sa credem ca aceasta ar fi perioada la care a adormit intru Domnul.
Sf. Grigorie de Nyssa a lasat o opera deosebit de bogata, care dezvaluie profunzimea si extensiunea uimitoare a gandirii sale. Fara a face uz de tendintele sofiste ale vremii sale, el ramane totusi indatorat acestui spirit, mult mai mult decat ceilalti capadocieni. Limba folosita de el este o imbinare de elemente preluate din greaca attica, koine si Septuaginta. Intru totul, stilul sau este influentat de retorica greaca a vremii. El face uz masiv de metafore, concepe fraze lungi, intortocheate si greoaie, pline de avant si patos. Cat priveste datarea fiecarei opere in parte, este dificil de facut, in stadiul actual al cercetarilor, se poate spune ca cea mai mare parte a operei sale a fost scrisa in ultima perioada a vietii sale, mai exact, incepand cu anul 379. In ceea ce priveste autenticitatea operelor sale, exista oarecare indoieli referitoare la unele dintre lucrarile sale minore. Lucrurile trebuie insa clarificate dupa o cercetare mai amanuntita, care este in curs de desfasurare. Se pare totusi ca lista scrierilor sale nu va lua o alta infatisare, fata de cea traditionala, schimbarile fiind minore.
Harta site