Arhimandritul Serafim Alexiev este binecunoscut cititorilor ortodocşi din Bulgaria, iar în ultima vreme şi celor din România. Născut în anul 1912, într-o familie săracă, dar evlavioasă, el a absolvit Seminarul Teologic din Sofia. Mai apoi este admis la Facultatea de Teologie, după care şi-a continuat studiile în Elveţia. În anul 1940 el va intra în monahism. Un rol hotărâtor în viaţa lui l-a avut prietenia cu vrednicul de pomenire Arhiepiscopul Serafim Sobolev, în care afla un povăţuitor fără seamăn în ale credinţei şi vieţii duhovniceşti.
În viaţa şi activitatea creatoare a arhimandritului Serafim se disting trei perioade. Prima (până în anul 1960), când, în ciuda condiţiilor vitrege, desfăşoară o neobosită activitate pastorală, ţine predici şi omilii pline de har, scrie broşuri şi poezii pe teme moral-duhovniceşti. Din aceasta perioadă datează culegerile de omilii "Nădejdea noastră" şi "Dragostea noastră" - două dintre cele mai căutate cărţi ale sale. În a doua perioadă (1960-1969) Arhimandritul Serafim Alexiev - deja doctor în teologie dogmatică al Academiei de Teologie din Sofia - publică o serie de studii, rodul unei trude teologice neistovite.
A treia perioadă debutează în anul 1969, când, datorită unui dezacord de principiu cu privire la reforma calendarului din Bulgaria şi datorită politicii pro-ecumenice, în care era antrenată Biserica Ortodoxă Bulgară, este nevoit să părăsească Academia Teologică. În această perioadă Arhimandritul Serafim scrie o nouă serie de cărţi cu conţinut teologic şi duhovnicesc, printre care: "Rugăciunea noastră", "Viaţa de după moarte", "Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul" şi altele, precum şi ultima sa carte-testament: "Ortodoxia şi ecumenismul" - o critică profundă a ecumenismului.
Arhimandritul Serafim Alexiev a trecut la Domnul în data de 13/26 ianuarie 1993. De la el ne-au rămas, ca o preţioasă moştenire, cărţile şi pilda sa de viaţă monahală, plină de râvnă şi jertfă de sine, închinată pe deplin slujirii sfintei credinţe ortodoxe.
Revista ortodoxă
