Asociația Ortopraxia vă invită marți, 26 noiembrie 2024, ora 15.30, la o masă rotundă cu tema ” Viața de după viață. Eshatologia”, având invitat pe Dr. Marius ANDREESCU, cercetător științific la Institutul de Cercetări Juridice Academician Andrei Rădulescu al Academiei Române. 

Credința și concepțiile privind viața de după moarte, transfigurarea timpului și a existenței finite în existența eternă sunt prezente în mai toate religiile lumii în diferite forme. Dincolo de diversitatea acestor credințe și concepții este faptul conștiinței omului că viața nu se termină în această lume odată cu moartea, ci continuă în existența transcendentă, ca și viață veșnică, spirituală, statornică, lipsită de precaritățile, transformările și finitudinea existenței imanente. Această viață de după viață poate să fie fericită etern, sau nefericită etern după comportamentul și faptele omului în această lume.

 Eshatologia este în planul cunoașterii o categorie existențială ce corespunde realității existenței veșnice, transcendente, o altă dimensiune a existenței create de Dumnezeu.

 Escatologia individuală derivă din doctrina imortalității personale sau, cel puțin, din ideea supraviețuirii într-o formă oarecare după moartea fizică și urmărește să lămurească condiția temporară sau eternă a sufletului fiecărui individ în parte și modul în care după moarte această condiție depinde de viața prezentă.

 Escatologia universală are ca obiect ultimele evenimente ale istoriei omenirii, destinul final al genului uman, numit în mod curent "sfârșitul lumii", precum și evenimente presupuse sau acceptate de diversele religii, ca învierea și judecata universală.

 Până la Hristos, în istoria lumii conștiința nemuririi și a vieții veșnice s-a manifestat în diferite concepții religioase ce păstrau numai această conștiință sădită în om de Dumnezeu de la creația sa, dar fără o reprezentare care să corespunde adevărului, realității existenței în eshatologie. Totuși, nici una dintre concepțiile religioase și filosofice despre existența eshatologică a omului și a întregii creații, despre sufletul nemuritor al omului și despre viața veșnică nu exprimă întregul adevăr al vieții de după viață, adevărul privind existența eshatologică. Aceasta pentru că finitudinea existențială a omului în această lume implică și limitele rațiunii și capacității sale de cunoaștere. Cu puterea propriei sale sensibilități și rațiuni omul nu poate cunoaște realitatea lumii transcendente, eshatologice, a nemuririi sufletului și a vieții veșnice.

 Adevărul despre realitatea veacului ce va să vină, despre existența eshatologică transcendentă, nemurirea sufletului și viața veșnică este conferit nouă prin revelația supranaturală a Întrupării, Jertfei pe Cruce și Învierii Mântuitorului prin lucrarea mântuitoare a lui Hristos în lumea imanentă și finită, a existenței create.

 În expunerea noastră vom aprofunda aceste aspecte. 

Citeste mai mult

Asociația Ortopraxia și Asociația Răscumpărări de Gând vă invită marți 15 octombrie 2024, ora 15.30, la o masă rotundă cu tema „Ființa și existența Concepții religioase și filosofice” având ca invitat pe Dr. Marius Andreescu, Cercetător științific la Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române. Întâlnirea va avea loc la Asociația Ortopraxia, Făgăraș, str. Pe Vale nr. 10, ora 15.30. 

Ființa în sine nu poate fi cunoscută și nici ființa omului, a lucrurilor, a oricărui existent. Pentru cunoașterea umană și experiența umană de ori ce fel, ființa rămâne un mister. Dar omul are sădit în sine ca dar dumnezeiesc un sentiment și o trăire a ființei: deși necunoscută, ea poate fi gândită și exprimată conferindu-i-se sensuri și semnificații. Omul poate gândi și exprima ființa chiar și în dualitatea ei, prin conceptul ne-ființei, al neantului, fără a se pune problema realității ontologice a acestora. Mai mult, omul este liber să accepte să ființeze în ne-ființa construită de el, să accepte ispita neantului. Nici în acest caz existența omului nu este total lipsită de ființă. Fără ființă, ontologic vorbind existența nu este!

     Ființa și existența necreate. Ființa lui Dumnezeu. Sfânta Treime unică în Ființă și întreită în persoane. În Dumnezeu ființa și existența coincid și sunt mai presus de ființa și existența pe care noi putem să le gândim. Ființa Dumnezeiască și existența lui Dumnezeu sunt mai presus de ființă și de existență. De aceea, noi oamenii, avem sentimentul și trăirea dumnezeirii, putem gândi misterul mai presus de mister al Ființei și Existenței Sfintei Treimi, dar nu putem cunoaște nimic și nici exprima acest mister.

     Ființa și existența create. Ființa creată este altceva și mai mult decât existența creată. Existența cuprinde ființa dar ființa este adâncul și temeiul existenței. Întruchipări ale ființei create : Rațiunile plasticizate ale existenței ca universal și in fiecare existent ca individual; Iubirea; Viața; Sufletul; Firea omului, firea vietăților și firea lucrurilor; Conștiința; Libertatea; Mediul: ideile, specia, valorile, virtuțile (prietenia).

     Existența creată are dimensiunea universalului, nu numai a individualului sau ale determinațiilor acestuia. De aceea există și omul poate să gândească și ființa istoriei, a unei națiuni sau popor, ființa universului creat. Aceste modalități de existență a ființei create trebuie analizate, la nivel conceptual, pentru că ce este ființa creată în esența ei omul nu va putea ști niciodată.

     Existența creată cuprinde:

a) lumea sensibilă finită, supusă determinismului material și temporal, finite în imanență, dar spiritualizată în transcendență. Aceasta formează sfera realității obiective pe care omul o poate cunoaște și folosi în anumite limite și,

b) Lumea inteligibilă creată, a îngerilor, a ființelor spirituale fără trup. Există în afara determinismului spațial și temporar, are un început, dar nu are o limită temporară de existență.

   În prelegerea noastră și în dialogul pe care îl propunem vom aprofunda aceste aspecte, cu referire la teologia ortodoxă, la marile religii și concepții filosofice.

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei (Asociația Ortopraxia) vă invită marți, 2 iulie 2024, ora 15.30, la o masă rotundă cu tema ”De la legea și harul lui Dumnezeu la normativismul juridic”, având ca invitat pe Prof. univ. dr. Marius Andreescu

Dumnezeu a creat existența văzută și nevăzută și o dată cu ea și legile sale. Legile create de Dumnezeu sunt cele ale naturii materiale, legile lumii nevăzute și legile existenței omului. Întrebările pe care și le pune conștiința sunt o taină. Natura și legile ei implacabile sunt o minune. Din toate părțile enigmele ne împresoară și tabără asupră-ne, neîntrerupt și mai persistent decât razele cosmice spune Nicolae Steinhardt. Prin urmare legile lumii sunt create de Dumnezeu, nu sunt rezultatul unei evoluții naturale și a unui determinism exclusiv natural. Nici o teorie științifică nu a putut infirma acest adevăr, după cum nici o astfel de teorie nu poate demonstra că natura și legile sale își au cauza în ele însele.

     Legile care stau la baza fenomenelor din univers nu pot fi întâmplătoare, fiindcă întâmplarea nu realizează ordine. Mișcarea și ordinea materiei presupun neapărat existența unei Forțe nemijlocite. Viața pe pământ nu putem admite că a apărut din materie moartă. Căci viața nu se poate naște decât din viață, sămânța din sămânță, pentru că moartea nu poate naște viață, nimeni nu poate da ce nu are. Deci, din contemplarea, cercetarea și observarea naturii – rațiunea, logica, trage concluzia existenței lui Dumnezeu.Tot ce privim și vedem desfășurându-se în sânul naturii înconjurătoare ne spune că există Dumnezeu ne spune arhimandritul Serafim Man.

   Legile naturii determină existența, armonia, echilibrul și evoluția universului. Universul are proprietățile pe care le are și pe care omul le poate observa, deoarece, dacă ar fi avut alte proprietăți, omul nu ar fi existat (principiul antropic). Omul este înzestrat cu rațiune și posibilitatea de a cunoaște legile naturii până la o anumită limită.

     Legile lui Dumnezeu pentru om sunt poruncile Sale pe care le-a făcut cunoscute în Vechiul și Noul Testament. Poruncile lui Dumnezeu nu sunt ca legile naturale, implacabile repetitive, ci sunt legi ale harului, libertății și iubirii. Pentru că n-ați primit iarăși un duh al robiei, spre temere, ci ați primit Duhul înfierii, prin care strigăm: Avva! Părinte!( Romani, 8,15)

       Există și normativism social, moral și juridic, create de om. Determinismul și normativismul social se află, dacă nu în contradicție, cel puțin într-o relație contrarie cu libertatea omului. Libertatea este constitutivă pentru persoana umană. Omul a fost creat de Dumnezeu ca ființă liberă și conștient de libertatea sa. Esența determinismului social și a normativismului social o formează necesitatea cauzală și a imperativului normativ. Libertatea socială a omului poate fi astfel condiționată, restrânsă sau uneori chiar abolită. 

     În expunerea noastră vom dezvolta aceste aspecte și ne vom apleca asupra relației dintre legile Creatorului și respectiv legile create de om, asupra noțiunilor de valoare și valorizare.

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită marți, 25 iunie, ora 15.30, la o masă rotundă cu tema „Disciplină sau permisivitate excesivă în creșterea copiilor?” având ca invitat pe Conf. univ. dr. ing. Andrei Drăgulinescu

Ce înseamnă disciplina? Cu siguranță, niciuna dintre două extreme: nici să țipi tot timpul la copil și să îi vădești tot timpul greșelile (fără să fii ferm – și până la urmă copilul tot face ceea ce vrea), nici să îl pedepsești sau să îl lovești la cea mai mică abatere. O adevărată disciplină, arăta un psihiatru contemporan, este „disciplina afectuoasă”. Copilul știe atât că părinții îi impun anumite limite de la care nu fac rabat, cât și faptul că este iubit. Un copil care simte că este iubit de părinții lui și căruia, totodată, părinții îi cizelează caracterul, mintea și voința, este un copil disciplinat și va fi un adult echilibrat, împlinit.

         Prezentarea va aborda câteva dintre cele mai importante aspecte privitoare la găsirea unui echilibru în disciplinarea copiilor noștri, presărate cu multe exemple concrete. Se va arăta de ce permisivitatea excesivă a ajuns astăzi la nivelul unei epidemii globale și cum poate fi contracarată. Vom aborda și subiecte delicate precum: pedeapsa – pro și contra; disciplina corporală – benefică sau vătămătoare; constrângere versus libertate de alegere – cât să le permitem copiilor să ia decizii și cât să le impunem noi; cum să reacționăm în fața lacrimilor copilului și la izbucnirile lui de furie; cât să îl ajutăm și câtă independență să îi lăsăm în privința efectuării temelor, a lucrurilor pe care uită să și le ia la școală, a dezordinii, a amânării și întârzierii; cum să atingem calea de mijloc între asprime și răsfăț; în ce măsură ajută amenințările, țipetele, explicațiile, întrebările și recompensele în disciplinarea copilului.

În concluzie, impunerea unei discipline sănătoase nu este ușoară – uneori va părea chiar „foarte obositoare și dificilă”, însă, după cum sublinia un autor contemporan, „este, de departe, cel mai important lucru pe care-l veți face în viața dumneavoastră. Veți avea parte de recompense de durată, iar copiii dumneavoastră vor ajunge, la rândul lor, niște părinți mai buni. Gândiți-vă astfel: creând o familie mai puternică, contribuiți la fericirea nepoților și strănepoților dumneavoastră. Întrerupeți un ciclu care, altminteri, le-ar fi îngreunat viețile. Efectul deciziei dumneavoastră va avea un impact important asupra generațiilor viitoare. Nu aveți de ce să vă simțiți prost. Dimpotrivă, trebuie să vă implicați, dăruind tot ce aveți mai bun. Și trebuie să țineți minte că și copiii dumneavoastră vă vor fi recunoscători toată viața pentru că i-ați iubit într-atât, încât să faceți ceea ce a fost nevoie pentru ei și pentru familia dumneavoastră.”

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei (Asociația Ortopraxia) vă invită vineri, 7 iunie 2024, ora 15.30, la o masă rotundă cu tema ”Dumnezeu Creatorul existenței. Scopul creației”, având ca invitat pe Prof. univ. dr. Marius Andreescu.

           Spune Psalmistul: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui.” Și tot psalmistul spune atât de frumos: „Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna și stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic: Ce este omul că-Ți amintești de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? L-ai micșorat pe el cu puțin față de îngeri, cu mărire și cu cinste l-ai încununat pe el. L-ai pus pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui.” (Psalmul 8, 4-6)

          După ce mai întâi, Dumnezeu a creat din nimic lumea spirituală, apoi lumea materială, la sfârșit, pentru a încorona opera Sa, l-a creat pe om ,,care participă cu sufletul său la lumea cea dintâi, iar cu corpul la cea de-a doua.“ (Sfântul Macarie). 

„Existența, ființa și afirmația sunt un dat, așa cum sunt un dat adevărul și lumina. Datul nu are nevoie de afirmare, el poate fi eventual negat. Dar nu poate fi negat decât ceea ce există. Întunericul nu există în sine, ci este negarea luminii, minciuna nu există în sine, ci este negarea adevărului, negația nu există în sine, ci este negarea afirmației: tot astfel neființa nu poate exista în sine, ci este negarea ființei. Dar ceea ce este dat este indiscutabil. Astfel, oricum ar fi pusă și argumentată problema neființei, ea nu poate afecta ființa însăși,” , afirmă teologul șo profesorul Geoege Remete

         Dialectica dintre necreat și creat este un element existențial al gândirii teologice ortodoxe. În teologia dogmatică ortodoxă nu există o separație rigidă între cele două dimensiuni existențiale. Existența necreată este prezentă, se manifestă în existența creată, prin energiile divine, aspect teoretizat de către Sfântul Grigorie Palama. Prin urmare, legătura dintre creat și necreat se realizează prin lucrarea Duhului Sfânt, a harului. În lipsa unei astfel de înțelegeri nu s-ar putea concepe raportul dialectic dintre cele două dimensiuni ale existenței și nici sensurile sau semnificațiile spirituale ale creației. Fără lucrarea Duhului Sfânt și mai ales fără întruparea Fiului lui Dumnezeu între necreat și creat ar fi o separație rigidă, rațiunile și sensurile creației nu ar fi.

       Gândirea teologică ortodoxă subliniază adevărul existențial, potrivit căruia nu omul este pentru lume, ci lumea este pentru om, deoarece omul are misiunea de a spiritualiza întreaga existență prin ridicarea sa de la realitățile determinismului temporar la spiritualitatea vieții în Dumnezeu. Parcurgând drumul devenirii pe care sfinții părinți îl marcau prin trei momente existențiale: curățirea, desăvârșirea și iluminarea, omul se transfigurează spiritual pe sine dar și întreg universul.

       În expunerea noastră vom dezvolta aceste idei.

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită sâmbătă, 23 martie 2024, ora 12.30, la o masă rotundă cu tema ”Omul și credința în contextul inteligenței artificiale și a transumanismului”, având ca invitat pe Prof. univ. dr. Marius Andreescu

       Inteligența artificială și ideologia transumanismului, sunt realități contemporane  care propun  o nouă concepție despre om, statutul său social, de  natură a afecta dreapta credința în Dumnezeu, dar și  drepturile și libertățile fundamentale consacrate de constituții și de legi.

      Inteligența artificială (IA) este inteligența mașinilor inteligente, a roboților,  care își percepe mediul și efectuează acțiuni care maximizează șansa de a-și atinge cu succes obiectivele. Este definită ca fiind: „capacitatea unui sistem de a interpreta corect datele externe, de a învăța din astfel de date și de a folosi ceea ce a învățat pentru a-și atinge obiective și sarcini specifice printr-o adaptare flexibilă” (Kaplan Andreas).Riscul existențial cauzat de inteligența artificială puternică (sau generală) este ipoteza conform căreia progresul substanțial în inteligență artificială  (sau generală; prescurtat AGI în engleză) ar putea duce într-o zi la  dispariția omului i sau la o altă catastrofă globală nerecuperabilă.

     În epoca transumanismului, în cadrul acestei ideologii  se vorbește deja de superioritatea inteligenței artificiale față de inteligența omului, de competiția dintre om și mașină, de  necesitatea reglementarii juridice  relațiilor sociale care au ca obiect  inteligența artificială, chiar și de o reglementare unitară juridică a inteligenței naturale a omului și a inteligenței artificiale, considerându-se că ele sunt echivalente  fenomenologic.

       Transumanismul a fost descris de către un opozant declarat ca "cea mai periculoasă idee din lume", în timp ce un susținător contrează spunând că este "mișcarea ce esențializează cele mai îndrăznețe, curajoase, imaginative și idealiste aspirații ale umanității". Unii autori cred că omenirea ar fi deja transumană, deoarece progresul medical din ultimele secole a modificat în mod semnificativ speciile noastre. Componenta filosofică a acestei ideologii examinează implicațiile etice ale extinderii subiectivităților dincolo de specia umană, adică mașina  să fie considerată persoană.

        În prelegerea  noastră vom prezenta conținutul, sensurile și semnificațiile inteligenței artificiale și ale ideologiei transumanismului, prin care statutul social al omului, existența sa sunt subordonate tehnologiei, iar credința în Dumnezeu o iluzie dăunătoare.  În acest context vom insista asupra riscurilor și vulnerabilităților  pe care le prezintă pentru om  noile realități contemporane. Ne vom referi la  mijloacele  juridice de garantare a drepturilor omului și la  reglementări normative privind folosirea inteligenței artificiale în contextul  globalizării mondiale și a proliferării  ideologiei transumanismului.

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită vineri, 15 decembrie 2023, ora 15.00, la o masă rotundă cu tema ”Creație și evoluție. Cum este cu putință ceva nou?”, având ca invitat pe Prof. univ. dr. Marius Andreescu. 

     Originea universului şi a vieţii nu pot fi testate şi observate. Atât creaţionismul cât şi evoluţionismul sunt sisteme de valori bazate pe credinţă în ceea ce priveşte originile universului şi vieţii.

Teoria creației afirmă: la început a fost Dumnezeu şi El a creat totul. Deci pentru a accepta creaţia trebuie să crezi.

Teoria evoluției afirmă: la început nu a fost nimic şi totul a apărut de la sine – din nimic. Deci pentru a accepta evoluţia trebuie să o crezi.

Prin urmare nu există contradicție între religie și știință, dacă dreapta credință ortodoxă este prezentă în știință. În expunerea noastră prezentăm argumente din care să rezulte că dogma creștină a creației nu exclude teoria evoluționismului, iar aceasta din urmă, în concepția oamenilor de știință onești implică actul  creator al lui Dumnezeu.

     În acest context încercăm să răspundem la întrebarea cum este cu putință ceva nou?

’’Nimic nou sub soare’’ – Vorbă veche, foarte veche, care a avut mare succes la vremea ei. Ea ne-a rămas din cartea Eclesiastul (I, 10), atribuită regelui Solomon (1082-975 î.e.n.). Firește că astăzi, în epoca energiei atomice, a laserului și a rachetelor cosmice, expresia „nimic nou sub soare” pare anacronică. De altfel, întregul context: „ce-a fost o să mai fie, ce-o să fie a mai fost. Nimic nou sub soare” se referă la nemișcare, la stagnare, la o repetare stereotipă a fenomenelor. Cu alte cuvinte, tot ce se săvârșește pe lume s-a mai întâmplat cândva și se va mai întâmpla după un timp. Origen, unii teologi și filosofi au interpretat acest „nimic nou sub soare” ca fiind tot ceea ce este etern omenesc repetându-se într-un circuit nesfârșit, ca de pildă: nașterea, dragostea, moartea. Religia reîncarnării sufletelor sau metempsihoza este  una dintre concepțiile care se înscriu în acest curent ideatic, dar care este contrar  adevărurilor de credință ortodoxe și chiar cunoașterii științifice.

     Totuși, cum este cu putință ceva nou?- în universul constantelor existențiale, a repetabilității  inexorabile a legilor firi, ale istoriei. Noul, în calitatea sa existențială absolută există: Întruparea Mântuitorului, moartea și Învierea sa, realități unice, irepetabile în istoria  lumii și a mântuirii  și care se constituie  ca premisă  pentru progres și devenire în istoria  naturală, a omului și a societății reprezintă  noutatea ontologică fundamentală, ce infirmă vechile cuvinte  tragice  pe care le spunea  Eclesiastul.  

      Există cel puţindouă forme de a înţelege istoria. Prima dintre acestea are în vedere diacronia faptelor care se petrec într-un anumit interval temporar cu un om, cu un popor sau însăşi cultura şi civilizaţia. Cealaltă modalitate este mai profundă şi are ca obiect sensurile, semnificaţiile, pe care faptele istorice le relevă şi care se constituie într-un prezent continuu ce poate fi invocat pentru starea actuală a unui om, a unei naţiuni sau a unei civilizaţii. Progresul în istorie este foarte bine definit de marele filozof  Hegel prin invocarea idealului valoric suprem care ar trebui să se regăsească atât în istoria omului, ca fiinţă individuală, în istoria unei colectivităţi cât şi în istoria culturii, respectiv libertatea. În acest sens gânditorul de la Jena spunea că istoria, privită prin sensurile şi semnificaţiile culturale şi cu raportare la conştiinţa de sine a omului sau spiritul unei colectivităţi, nu este altceva decât „progresul în conştiinţa libertăţii”.

      Dialectica progresului și a regresului, noul în istorie dar și stagnarea caractertizează  evoluția omului, a societății, culturii și civilizației.

       În expunerea noastră  vom dezvolta pe larg această temă. 

Citeste mai mult

       Cunoașterea sensibilă și rațională este facultatea rațiunii prin care aceasta se manifestă și se susține. Definiția tradițională a cunoașterii raționale constă în a fi discurs logic, argumentativ, formal, complet, adevărat și întemeiat. Idealurile cunoașterii sunt certitudinea, întemeierea și obiectivitatea. Toate acestea au dus la formarea conceptului de cunoaștere obiectivă. Urmarea a fost trasarea unor granițe rigide în jurul domeniului cunoașterii, fapt care a scos în afara acestui domeniu alte forme de raportare a omului la lumea sensibilă și inteligibilă, la transcendent și imanent. Susținătorii modernismului, al secularizării și ateismului exclud cunoașterea prin credință. Concepțiile filosofice și chiar teologice în special din epoca iluminismului cu reverberații marcante și în modernism, respectiv postmodernism consideră că facultățile de cunoaștere ale omului se reduc la cunoașterea sensibilă și cea rațională, singurele prin care acesta cunoaște nu numai lumea, se cunoaște pe sine și pe Dumnezeu. În acest caz Dumnezeu nu este decât o idee, o simplă posibilitate dedusă rațional.

           Totuși, nici una dintre concepțiile raționaliste ale existenței lui Dumnezeu, cum ar fi: argumentul ontologic, cosmologic și teologic, nu au putut îndeplini condițiile cunoașterii raționale: certitudinea, întemeierea și obiectivitatea. Kant a demonstrat că numai prin sensibilitate și rațiune omul nu poate să-L cunoască pe Dumnezeu și cu atât mai puțin să își întemeieze credința în Dumnezeu.

           Cunoașterea prin credință nu contrazice cunoașterea rațională și sensibilă, ci le integrează. La temeiurile cunoașterii raționale se adaugă și convingerea, evidența, ce nu rezultă din simpla utilizare a rațiunii, ci sunt revelate. Cel ce crede în Dumnezeu nu susține doar anumite adevăruri, ci are o atitudine de încredere, angajare și așteptare față de Dumnezeu. Omul credincios este existențial vorbind, în-credințat, mai presus de evidența rațională.

     În decursul evoluției concepțiilor ontologice și cognitive despre transcendent și Dumnezeu, putem identifica două modalități și paradigme de a înțelege credința bazate pe două afirmații:

-          Cred că Dumnezeu există, afirmație care prin ea însăși este raționalistă.

   Refractară față de orice convingere revelată mai presus de rațiune, constituie temeiul la: diversitatea credințelor, a curentelor, sectelor religioase de a lungul timpului și în prezent; la panteism; la deism; la un raționalism care ajunge inevitabil la antinomii insurmontabile.

-          Cred în Dumnezeu. Este răspunsul adevărat, mai presus de orice formă de cunoaștere rațională, revelat, primit și mărturisit de toți drept credincioșii la întrebările Mântuitorului: ‘’Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? Mă iubești tu pe Mine?’’.

   Această raportare existențială și cognitivă la Dumnezeu duce la evidența existenței lui Dumnezeu întreit în Persoane și unic în Ființă, creator al Universului, al omului și pe care omul, creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu poate să-L cunoască, în Biserică, prin Sfintele Taine, prin rugăciune, dar și prin facultățile rațiunii, ale sensibilității și intuiției. Sfinții Părinți vorbesc despre simțirea rațională și vederea duhovnicească pe care omul le poate dobândi prin credință și lucrarea Duhului Sfânt.

           În expunerea noastră vom dezvolta aceste aspecte.

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei (Agaton) vă invită sâmbătă, 3 iunie 2023, ora 15.30, la o masă rotundă cu tema ”Omul, societatea și creștinismul în epoca postmodernismului”, având ca invitat pe Lector univ. dr. Marius Andreescu. 

Considerăm că istoria culturii și civilizației umane poate fi împărțită în trei perioade mari: epoca antică, clasicismul care include goticul, renașterea barocul și iluminismul și a treia perioadă modernismul și postmodernismul.

Tot mai multe curente ideologice își fac apariția și influențează societatea care, până nu demult, îşi avea un filon trainic în cultura și spiritualitatea creștină. În acest context se vorbește tot mai mult de postmodernism. În esență postmodernismul este definit de filosofi și sociologi, ca o tendință în cultura ultimelor decenii care a afectat o varietate de domenii ale cunoașterii, inclusiv filozofia. Discuțiile postmoderne acoperă o gamă largă de probleme socio-filosofice legate de viața externă și internă a individului, politică, morală, cultură, artă etc. Principala caracteristică a situației postmoderne a fost o ruptură decisivă cu societatea tradițională și stereotipurile ei culturale. Totul este supus unei revizuiri reflexive, evaluate nu din punctul de vedere al valorilor tradiționale, ci din punct de vedere al eficienței. Postmodernismul este văzut ca epoca unei revizuiri radicale a atitudinilor de bază, a respingerii viziunii tradiționale asupra lumii, epoca rupturii cu toată cultura anterioară.

Epoca postmodernă se caracterizează prin secularizarea accentuată a omului și societății. Progresul exponențial al științelor și tehnologiei au dus la încrederea nemăsurată a omului în propria sa ființă, în rațiunea sa. Omul, din persoană a devenit individ, fiecare om considerându-se a fi propriul său dumnezeu.

Considerăm că societatea postmodernă poate fi caracterizată prin cinci ideologii și în același timp realități ontologice: convergența sistemelor; creșterea economică zero;ideologia și practica globalizării; ideologia de gen; ideologia supraomului. Desigur că nu sunt singurele aspecte. De exemplu, o altă caracteristică a societății postmoderne este dominația tehnologiilor asupra omului și valorilor umaniste inclusiv cele creștine.

Omul postmodern nu este pierdut. Omul și societatea contemporană din nefericire parcurg criza generată de concepțiile postmoderniste, pe care le acceptă cu știință sau fără știință. Omul este creat după chipul lui Dumnezeu și acest dar nu se pierde, chiar dacă chipul dumnezeirii în om s-a mai hașurat.

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei și Editura Agaton (Făgăraș, str. Pe Vale nr. 10) vă invită la conferința Judecarea aproapelui: patimă și vindecare, care va avea loc Joi 23 martie 2023, ora 15.30.  Invitat: Conf. univ. dr. ing. Andrei Drăgulinescu.

Judecarea aproapelui: patimă și vindecare

Andrei Drăgulinescu

         Judecarea (osândirea) aproapelui este, după cum spun Sfinții Părinți, o manifestare tipică a trufiei.

Sfântul Ioan Scărarul scria că „Diavolii încearcă în orice chip să ne facă să păcătuim. Când nu izbutesc, atunci ne fac să-i judecăm pe cei ce păcătuiesc.”

De aceea, dacă vom învăța să nu îi mai judecăm pe ceilalți, aceasta ni se va face urcuș duhovnicesc spre biruirea trufiei și spre virtuțile dragostei și smereniei.

În Evanghelie, Mântuitorul „interzice nemijlocit osândirea” prin cuvintele: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Căci cu judecata cu care judecați, veți fi judecați, şi cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura” (Matei 7, 1-2). În epistola către Romani, sfântul apostol Pavel explica de ce nu se cuvine să ne judecăm aproapele: „Dar tu, de ce judeci pe fratele tău? Sau şi tu, de ce disprețuiești pe fratele tău? Căci toți ne vom înfățișa înaintea judecății lui Dumnezeu.” (Romani 14, 10); „Pentru aceea, oricine ai fi, o, omule, care judeci, ești fără cuvânt de răspuns, căci, în ceea ce judeci pe altul, pe tine însuți te osândești, căci aceleași lucruri faci şi tu care judeci” (Romani 2, 1).

Sfântul apostol Pavel întreba retoric: „Cine ești tu, ca să judeci pe sluga altuia?” (Romani 14, 4), iar sfântul apostol Iacov dezvolta: „Unul este Dătătorul legii şi Judecătorul: Cel ce poate să mântuiască şi să piardă. Iar tu cine ești, care judeci pe aproapele?” (Iacov 4, 12).

Ce înseamnă însă judecarea și cum se manifestă concret? Despre aceasta vom vorbi cu invitatul nostru, Andrei Drăgulinescu.

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei și Editura Agaton (Făgăraș, str. Pe Vale nr. 10) vă invită la conferința Omul și timpul. Răscumpărarea timpului, care va avea loc Sâmbătă 18 martie 2023, ora 15.30.  Invitat: Conferențiar univ. dr. Andreescu Marius.

Conferențiar univ. dr. Andreescu Marius

Îmi amintesc de mărturisirea Sfântului Augustin (din Confesiuni): “Ce este timpul? Dacă nu sunt întrebat, știu. Dacă sunt întrebat, nu știu.” Timpul și eternitatea sunt în esența lor taine existențiale, dar asupra lor omul, prin rațiune și credință poate să reflecteze.

 Timpul este, paradoxal, subiectiv și obiectiv. Contează mult percepția personală asupra timpului. Timpul este așa cum îl vede fiecare, dar este si așa cum nu-l vede, dar îl văd alții.

 Grație timpului, orice și totul are o identitate, adică prezent, trecut si viitor. De fapt, timpul e finit la fel ca și spațiul, fiind realități create. Noi trecem prin el ca indivizi sau îl trăim ca persoane libere. Timpul, spune părintele profesor academician dr. Dumitru Stăniloae este „Intervalul dintre chemarea lui Dumnezeu și răspunsul omului.”

 Omul încă din această existență trăiește atât în timp cât și în eternitate. Dialectica timpului și a eternității este continuă. Filosoful Wilhelm Windelband afirmă: ”A fi nemuritor înseamnă a fi purtător de valori veșnice, a fi o personalitate, căci personalitatea este expresia mărginită, temporală a valorilor nemărginite, veșnice”.

 Viața noastră pe acest pământ stă sub semnul trecerii și al morții. Din acest motiv, din cele mai vechi perioade ale existenței sale, omul a căutat un timp care să poată fi retrăit, adică să fie reversibil.

 Acesta este timpul sacru, un timp „recuperabil,” față de timpul profan sau istoric, marcat de evenimente ireversibile și deci „liniar.” În acest caz, timpul devine o „teofanie”, un prezent continuu, al întoarcerii inimii spre Dumnezeu și al intervenţiei Lui personale în viața noastră, un timp înnoitor și transfigurator, care poartă în sine promisiunea împlinirii omului prin har.

 Din acest motiv, ritmul timpului creștin nu mai este marcat de succesiunea unor evenimente trecătoare, plăcute ori neplăcute, ci este dat de Mântuitorul Iisus, care, prin întruparea Sa, a inaugurat un „timp nou”, cel al Împărăției lui Dumnezeu.

 Suntem datori să răscumpărăm timpul pierdut, să-l răscumpărăm prin credință, iubire, iertare și fapte bune, pentru a trăi bucuria timpului prezent și a veacului ce va să vie întru Hristos.

 Grija noastră trebuie să fie de a nu pierde timpul vieții care ni s-a dat în această lume, de a-l răscumpăra și transfigura prin dreapta credință lucrătoare în iubire milostivă și prin pocăință, și, astfel să conferim sens vieții noastre, iar sensul vieții este fericita viață acum și în eternitate, în comuniune cu Dumnezeu și prin Dumnezeu cu toți oamenii și cu toată creația.

 Acestea sunt câteva aspecte ale expunerii noastre.

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită joi, 22 septembrie 2022, ora 15.30, la o masă rotundă cu tema ”Locul și rolul omului în lume. Principiul antropic”, având ca invitat pe Prof. univ. dr. Marius Andreescu

Principiul antropic are la baza concepția conform căreia universul și legile sale funcționează într-un anume reglaj astfel încât să permită apariția omului și menținerea vieții.

Martin Heidegger își începea unul din cursurile sale cu o întrebare esențială: de ce există ceea ce există, de ce există totul mai degrabă decât nimic? Mai simplu spus, de ce există Universul, de ce existăm noi?

În contextul specific sceptic şi materialist al vremurilor noastre, această întrebare nu şi-a găsit încă un răspuns în cunoașterea științifică. Dar provocarea fiind lansată, mai mulți cercetători, din diferite domenii, au căutat să dea răspuns unei probleme derivată din întrebarea lui Heidegger: cum se face că existăm? Cum au putut da naștere niște condiții presupuse inițial haotice unui Univers atât de omogen și atât de ordonat la scară mare, așa cum este universul în care trăim noi astăzi?

Raționalismul științific și pragmatic a refuzat să admită răspunsul revelat pe care dreapta credință ortodoxă l-a dat de mult acestor întrebări.

În esență, acest principiu reprezintă o restabilire, în primul rând prin argumentele științei, a locului în Univers și un răspuns formulat de știință la întrebarea care este sensul și scopul existenței. Principiul conferă soluții și răspunsuri nu numai la întrebarea tradițională a cunoașterii – Ce este? –, ci mai ales la întrebarea Pentru ce existăm în acest Univers și în aceste legi ale naturii?. Mai mult decât atât, principiul antropic este o soluție științifică cu deosebire cosmologică, la armonizarea științei cu dreapta credință prin acceptarea de către știință a adevărului ontologic și de credință că lumea este creată de un Creator care veghează asupra ei și o conduce, și nu rezultatul legilor evoluției și în general a naturii.

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită joi, 18 august 2022, ora 15.00, la o masă rotundă cu tema " Între psalmodie și rock-and-roll: efectele muzicii asupra sufletului omului", având ca invitat pe Conferențiar univ. dr. ing. Andrei Drăgulinescu

Prezentarea va aborda câteva dintre cele mai răspândite și ascultate genuri muzicale, de la muzica bisericească ortodoxă la muzica cultă, folclor și muzică folk, apoi genurile muzicale moderne, de la pop-rock până la fenomenul subcultural al manelelor.

Vor fi tratate teme și vor fi conturate lămuriri la chestiuni ca: felul în care era cântarea primilor creștini; de ce Sfinții Părinți au hotărât ca slujbele bisericești să fie cântate, și nu doar rostite și de ce au ales ca dogmele și învățăturile dreptei credințe să fie însoțite de muzică; cum se cuvine să fie interpretate cântările bisericești; istoricul muzicii psaltice în spațiul românesc; despre cântarea corală (polifonică) în Biserică; de ce Biserica Ortodoxă nu admite cântarea instrumentală în cadrul cultului său.

Vor fi scoase în relief efectele terapeutice ale muzicii psaltice și ale muzicii culte. Se va face distincția între folclorul muzical autentic și cel contrafăcut. Se vor evidenția caracteristici ale muzicii folk și dacă aceasta l-ar putea înălța sufletește pe om.

De asemenea, vor fi menționate studii care atestă efectele ascultării unor genuri muzicale moderne, precum pop, rock, heavy metal, rap/hip-hop, jazz, muzică electronică de dans, ca și influența pe care o au videoclipurile asupra copiilor și adolescenților. Se va încheia cu o analiză a fenomenului manelelor.

Muzica poate să îl înnobileze pe om și să îi îmbunătățească sănătatea sufletească și chiar cea trupească, dar tot muzica ne poate îndepărta de Dumnezeu și ne poate coborî la nivelul patimilor josnice. Cunoscând toate acestea, putem respinge mai ușor ceea ce ne face rău, ceea ce ne aduce vătămare, și să îmbrățișăm acele creații muzicale care ne apropie de Dumnezeu, ne înalță sufletul și îl umplu de har.

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită vineri, 12 august 2022, ora 15.00, la o masă rotundă cu tema " Locul și rolul omului în lume. Principiul antropic", având ca invitat pe Conferențiar univ. dr. Marius Andreescu.

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei (Asociația Ortopraxia) vă invită vineri, 1 iulie 2022, ora 15.30, la o masă rotundă cu tema ”De la lege și morală la har și libertate”, având ca invitat pe Prof. univ. dr. Marius Andreescu

Citeste mai mult

Poate că cea mai importantă calitate pe care ar trebui s-o avem în vedere pentru o viață cât mai autentică e discernământul. A deosebi duhurile este esențial. După o anumită definiție minunile sunt suspendări temporare ale legilor naturale. Firile credule văd minuni peste tot și pentru asta sunt acaparate relativ ușor de tot felul de misticisme superstițioase. Dimpotrivă, cei care sub imperiul raționalismului nefiltrat explică absolut totul, pot la fel de ușor să piardă dimensiunea suprafirească (nu nefirească) a vieții ca dar  permanent al Creatorului.  Minuni și false minuni au fost tot timpul însă acceptăm și că de prea multe ori mintea ne minte. Criteriul adevărului este în a vedea lucrurile prin ochii lui Hristos. Redescoperirea Chipului Lui în noi ca persoane constituie fundamentul nobleții noastre ca făpturi destinate revelației naturale și supranaturale în folosul mântuirii personale și comunitare "în Hristos și în Biserică". Căci Biserica , Trupul lui Hristos, este "stâlpul și temelia adevărului".

Partea a II-a: "Minuni și false minuni: discernământ, bucurie, Tainele și Sfânta Liturghie" - Viața noastră este o minune în sine și numai dacă avem con-știință o înțelegem ca atare. Iar a avea conștiință înseamnă că la un capăt de trăire să fie Dumnezeu și la celălalt omul curățit de păcate.   

    Ce este minunea? De ce ochii noștri nu mai văd minunile noastre cele de toate zilele? Răspunsul ni-l dă tot Domnul Hristos: poate că Îl urmăm nu pentru minuni, ci ca să mâncăm din pâini și să ne săturăm. În tina de pe ochii minților noastre cel viclean, tatăl minciunii, clocește mormolocii devenind monștrii alunecoși ai dependenței de păcatele devenite prin repetiție patimi în toată regula. Mai mare decât a vedea minuni este a ne vedea păcatele și neajunsurile. Prin curăție intrăm în Împărăție.

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei (Asociația Ortopraxia) vă invită marți, 21 septembrie 2021, ora 16.00, la o masă rotundă cu tema ”Distributismul - model economic și social construit pe valori crestine”, având ca invitat pe Prof. univ. dr. Marius Andreescu

Distributismul este o doctrină social-economică născută în Europa la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Materializare a principiului creștin de dreptate socială, distributismul s-a cristalizat teoretic la începutul secolului XX, propunând o a treia cale, între capitalism și socialism-comunism.

Acest model economic și social a fost adesea prezentat în contrast atât cu socialismul cât și cu capitalismul, considerate de distributiști a fi minate de deficiențe și exploatare. Thomas Storck afirmă că: „atât socialismul cât și capitalismul sunt produsul iluminismului  european și de aceea sunt forțe modernizatoare și antitradiționaliste. În schimb, distributismul caută să subordoneze activitatea economică vieții umane în ansamblu, vieții noastre spirituale, intelectuale și familiale”.

Distributismul nu este doar o doctrină economică, ci un model filosofic, economic, social și cultural întemeiat pe tradiția şi valorile creștine. Spre deosebire de socialism-comunism şi de capitalism, distributismul nu este exclusivist, el poate coexista cu alte sisteme și chiar funcționa în cadrul lor. Distributismul nu agreează nici colectivismul centralizator, nici individualismul, care dezbină societatea. El presupune existența unor relații sociale bazate pe principiile solidarității și subsidiarității, pe dreptul de proprietate privată și cooperatistă, dar și pe valorile morale ale dreptei credințe ortodoxe.

Încercăm să argumentam că distributismul, ca model economic și social este actual și reprezintă o alternativă la ordine economică și socială contemporană, bazată pe economia de piață, pe concurență, acumulare, consum, exclusivism social, discrepanțe sociale, ateism, transformarea omului în individ, îngrădirea libertății, degradarea mediului natural, cultural și spiritual.

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei (Asociația Ortopraxia) vă invită marți, 17 august 2021, ora 16.00, la o masă rotundă cu tema ”Libertatea ca fericire și sclavii fericiți”, având ca invitat pe Prof. univ. dr. Marius Andreescu

     Au existat și există pe tot parcursul istoriei sclavi ai unei fericiri iluzorii. Cei care trăiesc în păcate de tot felul și consideră plăcerea păcatului ca fericire sunt un astfel de exemplu. Sclavii unei fericiri iluzorii sunt și cei care doresc puterea și se află la putere, autori ai unei demagogii ieftine, dar uneori cu efecte față de populație. Frica este păcatul fundamental care se opune în mod absolut fericirii, dar care paradoxal, este folosită și implementată de guvernanți pentru a domina și a supune populația, cu iluzia unei fericiri, care oricum este contrară firii. Fericirea iluzorie a păcatului, a puterii, a fricii și a grijii de multe, a egoismului, a săvârșirii răului, a autosuficienței este de fapt nefericirea cea mai adâncă.

     Cuvintele Sfântului Apostol Petru sunt nemuritoare și cu înțeles adânc, mai adânc decât cuvintele oricărui filosof:’’Căci rostind vorbe trufașe și deșarte, ei momesc întru poftele trupului cu desfrânări, pe cei care abia au scăpat de cei care viețuiesc în rătăcire. Ei le făgăduiesc libertate, fiind ei însăși robii stricăciunii, fiindcă ceea ce te biruiește, aceea te și stăpânește’’(Sf. Apostol Petru, A doua epistolă sobornicească, 2,18,19).           

   Fericirea adevărată este asociată cu libertatea pe care o dă dreapta credință ortodoxă, dreapta viețuire, dreapta făptuire și harul dumnezeiesc. Atât în plan individual cât și social numai omul cu adevărat liber este și fericit. Liber și fericit este și cel care se află în suferință și își asumă suferința pentru Hristos.

   Numai un popor sau o societate libere sunt cu adevărat fericite. Omul stăpân pe sine, pe patimile sale, cu credință statornică și tare, cu iubire și cu frică de Dumnezeu, cu iubire milostivă față de toată creația este pe drumul împlinirii adevăratei fericiri, este un om liber.

   Prin urmare, există pe de o parte fericirea autentică a adevăratei libertăți, iar pe de altă parte robia generată de iluzia fericirii, sclavie instituită pentru timpul prezent dar și pentru viitor de către guvernanți sau sclavia liber asumată a păcatului.

   Marin Voiculescu spune că „robii culturii sunt fii libertății”; spre deosebire, „sclavii fericiți” nu sunt fii libertății.

     În această viață fericirea este întotdeauna în precaritate, nici un om nu o pate împlini plenar. Destinul omului estre desăvârșirea întru Hristos. Iar desăvârșirea este singura și adevărata fericire. Această cale, a desăvârșirii începe acum și continuă în eshatologie. Important este să fim pe calea Mântuitorului’’, care ne spune: Eu sunt calea , adevărul și viața’’(Ioan, 14,6).

       Trebuie să facem distincție între fericirea adevărată, precarități ale fericirii și iluzia fericirii.

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită marți, 10 august 2021, ora 16.00, la o masă rotundă cu tema ”Fericirile - urcuș duhovnicesc către Hristos”, având ca invitat pe Andrei Drăgulinescu, colaborator al revistei Familia Ortodoxă.

„Mulţi săraci cu duhul are lumea, dar nu cum se cuvine. Şi mulţi care plâng, dar pentru pagube de bani şi pierderi de copii. Şi mulţi blânzi, dar faţă de patimile necurate. Mulţi care flămânzesc şi însetoşează, dar pentru a răpi cele străine şi a câştiga din nedreptate. Mulţi milostivi, dar faţă de trup şi cele ale trupului. Şi curaţi cu inima, dar pentru slava deşartă. Şi făcători de pace, dar prin aceea că supun sufletul trupului. Mulţi prigoniţi, dar fiindcă sunt fără de rânduială. Mulţi ocărâţi, dar pentru păcate ruşinoase. Fericiţi sunt însă numai aceia care fac şi pătimesc acestea pentru Hristos şi după pilda lui Hristos.” – Sf. Maxim Mărturisitorul

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită marți, 6 iulie 2021, ora 16.00, la o masă rotundă cu tema ”Fericirea, dar al lui Dumnezeu sau un drept al omului?”, având ca invitat pe Prof. univ. dr. Marius Andreescu.

Este un fapt cert că progresul economic și social, facilitățile și serviciile sociale specifice civilizației contemporane, pragmatismul moral, consumismul actual bazat pe dorința de „a avea” și nu de „a fi”, ateismul, libertinajul ideologic și moral contemporan, nu au eliminat suferința și nu îi conferă omului starea existențială de fericire atât de mult dorită. Aceasta pentru că fericirea nu poate fi dobândită în fenomenologia existenței individuale sau sociale a omului, nu este un fapt exterior care să răspundă cauzalității și determinismului material, ci o dimensiune interioară a sinelui mai adânc al omului, a conștiinței sale împăcată cu sine, cu Dumnezeu și cu universul, este o stare a celor cu inima și sufletul curate.

În Predica de pe Munte (Matei 5, 1-12), Domnul Hristos arată în ce constă fericirea omului și care sunt condițiile ei. Nu este singurul loc din Sfânta Evanghelie în care Mântuitorul se referă la fericire. Prin urmare fericirea poate fi o realitate ontologică nu numai pentru existența mărginită și finită a omului, dar mai ales pentru viața veșnică.

Mântuirea și îndumnezeirea prin har a omului este adevărata fericire care este deplină și niciodată nu se va lua de la el, după cuvintele Mântuitorului.

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită marți, 29 iunie 2021, ora 16.00, la o masă rotundă cu tema "Defulări eshatologice și împărății terestre; milenialism și alte deturnări", având ca invitat pe Părintele Ciprian Valentin Bîlbă.

Sigur că pandemia ultimei perioade a ațâțat conștiințele înspre fenomenologia sfârșitului lumii, al omului și al universului. E ca un cutremur al tiparelor de viață. În condițiile fragilizării existenței omul se întreabă mereu ce va mai fi când paleta vieții se îngustează dramatic prin suferință, boală și moarte. De felul în care ne punem întrebările vor veni și răspunsurile; care este soluția? Sau, poate, Cine este Adevărul/Răspunsul/Viața?

Citeste mai mult

 Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită marți, 22 iunie 2021, ora 16.00, la o masă rotundă cu tema "Libertate și responsabilitate", având ca invitat pe Părintele Ciprian Valentin Bîlbă.

 A fi liber în Hristos înseamnă nu a face ce vrei și când vrei, ci să îți asumi responsabil ceea ce faci în numele valorii. Dacă cineva poate resimți restricția, libertatea asumării ei este răsplătitoare în sine pe moment sau în viitor. Noi suntem obișnuiți să primim beneficiul aici și acum, cu efort minim și fără un angajament de durată și astfel ne înrobim clipei prezente și... cu viitor incert. Libertatea adevărată ne vine de la Hristos Cel Înviat deoarece frica împovărătoare a dispărut și, odată cu ea, și orizontul îngust.

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită marți, 1 iunie 2021, ora 16.00, la o masă rotundă cu tema " Învierea noastră cea de toate zilele", având ca invitat pe Părintele Ciprian Valentin Bîlbă.

Forța supralumească a creștinismului vine din Înviere. Hristos a înviat pentru tine și pentru mine. Generozitatea Învierii lui Hristos ne confirmă o dată în plus că viața noastră veșnică este pe mâini sigure. "Bucurați-vă!" și "Pace vouă!" sunt îndemnurile care ne conștientizează zilnic prezentul continuu al veșniciei luminate de Înviere.

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită marți, 20 octombrie 2020, ora 16.00, la o masă rotundă cu tema " Trup și Suflet sub asaltul covidului-19: combinația vicleană între virusologie și ideologie", având ca invitat pe Părintele Ciprian Valentin Bîlbă.

Plăcerea și durerea sunt adânc legate între ele; de aici înainte omul caută fie sporirea plăcerii, a divertismentului și a zgomotului, ca droguri împotriva durerii, fie se îndreaptă spre adevăratul leac al suferinței, pocăința. Boala poate fi un instrument pedagogic în mâna lui Dumnezeu. Educația și purtarea de grijă pe care ni le arată El prin suferințele necazurilor sunt adeverite de Crucea Fiului în trup. Prin Cruce spre Înviere! Însă boala și suferința dacă sunt confiscate ideologic, deci interesat, de către om, sunt coborâte la nivelul existenței pământești. Astfel, din scară a urcușului anevoios dar sigur spre Împărăția Tatălui, suferința poate deveni drum coborâtor către infern. Suferința fără nădejdea de sus duce la depresie. Dar Calea cea îngustă a împlinirii e paradoxală: "Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia". Per aspera ad astra.

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită marți, 29 septembrie 2020, ora 16.00, la o masă rotundă cu tema ” Viața - dar al lui Dumnezeu și drept al omului”, având ca invitat pe Prof. univ. dr. Marius Andreescu.

 Una dintre cele mai tulburătoare dileme existențiale ale omului și ale omenirii este întrebarea hamletiană: „a fi sau a nu fi”. Omul este singura formă de existență care are conștiința vieții și conștiința morții, conștiința de sine și conștiința existenței care îl înconjoară. Omul este, așa cum spune Mircea Eliade, o ființă religioasă, este singura formă de existență care se raportează conștient la divinitate, are vocația și dorința transcendentului.

 Cât privește conștiința vieții și conștiința morții, în om se manifestă clar, distinct și puternic dorința de a trăi, conștiința vieții și nu aceea a neantului, a nimicului, a neființei, a morții așa cum încearcă să susțină unele secte religioase sau gândirea filozofică existențialistă. Ființa umană a fost creată pentru viață și nu pentru moarte. Părintele Teofil Părăian remarca cu profunzime că bătrânii nu se simt mai aproape de moarte decât cei tineri. Dorința lor de a trăi este la fel de mare ca și în tinerețe. Explicația o conferă chiar cuvintele Mântuitorului: „Cât despre Învierea morţilor, au n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu când zice: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.”(Mat.29-32). Fiul lui Dumnezeu a coborât din cer tocmai pentru a ne elibera de teroarea păcatului şi a morţii şi să ne împace cu Părintele Universului.

 În expunerea noastră încercăm câteva reflecții asupra existenței și asupra vieții, desprinse din știință, filosofie și teologia ortodoxă. Niciuna din teoriile elaborate de știință nu pot răspunde la întrebarea „ce este viața?”. Cunoașterea științifică poate explica cel mult, cu mijloacele specifice de investigare pe care le are, numai condițiile vieții, formele și unele dintre modalitățile biologice de manifestare ale acesteia.

 Viața omului este mai mult decât existența sa în trup, pentru că omul este și suflet nu numai trup și este creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

Numai ortodoxia, dreapta credință, care se întemeiază pe cuvintele Mântuitorului, ale Sfintei Scripturi, ale sfinților părinți, oferă o înțelegere adevărată și profundă asupra vieții, a vieții omului, a complexității existenței.

 Juridicul, în special prin intermediul constituțiilor consacră și garantează dreptul la viață numai în accepțiunea sa biologică. Dar și sub aspect biologic protecția juridică este limitată. Normele constituționale nu protejează viața intrauterină și nu interzic practica abuzivă a avortului, ceea ce este contrar sensului creștin ortodox al vieții. Mai sunt și alte aspecte care țin de protecția constituțională a vieții și care trebuie îmbunătățite, cum ar fi protecția copiilor și a tinerilor sau a persoanelor cu handicap. Este necesar ca legiuitorul, chiar și prin abstracția normei constituționale, să ofere o protecție mult mai bună vieții omului, apropiindu-se astfel de sensurile și înțelesurile ortodoxe ale vieții și ale omului, care așa cum spunea Părintele profesor dr. Dumitru Stăniloae este „taină și lumină”.

Citeste mai mult

 Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită marți, 8 septembrie 2020, ora 16.00, la o masă rotundă cu tema "Creștinism și democrație", având ca invitat pe Părintele Ciprian Valentin Bîlbă.

Inevitabil, cele două entități coexistă și inițiativele, acțiunile și efectele lor se întrepătrund mai mult sau mai puțin fericit. Mult discutata conviețuire a creștinismului cu regimul democratic, conținutul conceptului de libertate în ambele structuri, clericalismul și abuzul sau excesul de putere politică, elemente de dictatură în democrație, distincția kantiană între legal și uman, dimensiunea multinivelară vindecătoare a persoanei ca posibilă soluție de profunzime a crizelor de tot felul, vor reprezenta câteva din subtemele abordate. Posibile direcții, orientări și perspective, le vom analiza apoi împreună.

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită marți, 25 august 2020, ora 16.00, la o masă rotundă cu tema "Omul între adevăr și iluzie", având ca invitat pe Părintele Ciprian Valentin Bîlbă.

S-a spus, nu o singură dată, că trăim în epoca post-adevăr. Fake-news-urile ne colorează derutant viața din toate părțile și pe toate canalele de informare. Inclusiv firea omului s-a modificat prin exercitarea iresponsabilă a libertății preocupate de plăceri, fără dureri, în această viață. În consecință, Adevărul din persoana umană tinde a fi estompat atât din afară, prin suprastimulare comercială și consumeristă, cât și din interiorul unei firi atrase de biologia supraviețuirii.

Vom încerca să evidențiem și să analizăm câteva mecanisme psiho-fiziologice care facilitează instrumentul auto-conservării, atât de țintit de (neo)materialismul satului global. Bineînțeles că vom contura și câteva posibile soluții, dacă nu vindecătoare, măcar de auto-apărare teologică. Cu noi este Dumnezeu!

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită marți, 18 august 2020, ora 16.00, la o masă rotundă cu tema"Școala de la Frankfurt, noile umanisme, (neo)marxismul și pilonii societății: FAMILIA, BISERICA și ȘCOALA", având ca invitat pe Părintele Ciprian Valentin Bîlbă.

Se încearcă azi o răsturnare a valorilor fundamentale pe care s-a cladit civilizația și spiritualitatea creștină a Europei. Sigur că acest mega-proces depășește granițele continentale cu ajutorul instrumentarului globalist. Viclenia provocării constă în schimbarea insidioasă a conținuturilor unor cuvinte-valori. Aparențele se păstrează, însă esențele se schimbă conform agendei ideologice. Cum rezistă FAMILIA, BISERICA și ȘCOALA în fața acestei ofensive, ce soluții se pot identifica, care sunt factorii interni care distrug "împărăția din interior" și alte asemenea întrebări își pot găsi măcar o brumă de răspuns la întâlnirea Cafedemiei.

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită marți, 21 iulie 2020, ora 16.00, la o masă rotundă cu tema ”Constituția României în contextul valorilor creștine. Propuneri de modificare a Constituției”, având ca invitat pe Prof. univ. dr. Marius Andreescu

Prezentarea și dialogurile vor avea loc în aer liber (în curtea asociației)

Lumea de astăzi, omul societatea și statul se adâncesc într-o secularizare din ce în ce mai accentuată. Creștinismul și mai ales valorile dreptei credințe sunt abandonate, refuzate și chiar blamate și prigonite. Tehnologia a depășit umanismul, iar pragmatismul și raționalismul exacerbat devin „noua religie” a vremurilor noastre. Orice referire la originile și tradițiile creștine ale Europei (la creștinism și dreapta credință ortodoxă) este refuzată de stat, de politicieni, ele nefiind înscrise în instrumentele juridice internaționale și în Constituțiile statelor Europene.

În această întâlnire a Cafedemiei sugerăm câteva posibile completări în conținutul unor reglementări normative ale Constituției României, care, în opinia noastră ar ridica Legea Fundamentală la tradițiile, adevărul și valorile creștin ortodoxe ale poporului român și ar putea genera o stare de constituționalitate a statului și societății care să aplice aceste valori. Propunerile „de lege ferenda” intenționăm să respecte cerințele normativismului constituțional contemporan și principiile democratice ale statului de drept.

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită marți, 3 martie 2020, ora 16.00, la o masă rotundă cu tema ” Despre Providența divină și Înfricoșătoarea Judecată a lui Hristos”, având ca invitat pe Părintele Ciprian Valentin Bîlbă.

Astăzi cu toții ne temem de ceva sau de cineva. Deși trăim în democrație, frica sporește pe toate planurile. La un moment dat ni se poate părea că a crea o stare generală de anxietate în societate servește intereselor cuiva. Oricum, dacă omul post-modern și post-creștin L-a scos pe Dumnezeu din ecuația vieții, de cine să se mai teamă dacă nu de propriile instituții și interese care favorizează  globalismul, populismul, corectitudinea politică, neomarxismul cultural. Toate acestea au ca țintă  Familia, Biserica, Școala. Și, totuși, pentru cei care cred și mărturisesc pe Hristos-Dumnezeu, dacă frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii atunci iubirea este încununarea acestei înțelepciuni.

Citeste mai mult

     Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită marți, 25 februarie 2020, ora 16.00, la o masă rotundă cu tema ” Sfântul închisorilor - VALERIU GAFENCU - jertfa cea mai aleasă a generației interbelice”, având invitat pe Părintele protosinghel Mihail Bobârnat de la schitul “Sf. Serafim de Sarov”, Chirpăr, jud. Sibiu

      Pe 18 februarie se împlinesc 68 de ani de la despărțirea de viața lumească a lui Valeriu Gafencu, pe care Nicolae Steinhardt l-a numit „Sfântul Închisorilor”. La 18 februarie 1952, între orele 14.00 și 15.00, după momente de rugăciune fierbinte, Valeriu a rostit ultimele sale cuvinte: "Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul și ia-mi libertatea care-mi robește sufletul".

" Între cei mai cunoscuți martori-martiri, care au suferit, trăind pe cele mai înalte culmi ale spiritualității creștine, stâlp al rezistenței spirituale românești din timpul opresiunii comuniste, considerăm a fi fost atunci studentul VALERIU GAFENCU". - (IPS Bartolomeu Anania)

Scrisori trimise din inchisoare celor dragi

   Sfaturile pe care Valeriu le-a dat celor dragi pentru ca urmându-le să dobândească fericirea, sunt universal valabile, iar dacă cei mai mulţi oameni le-ar urma ar fi mult mai multă bunătate şi înţelegere în lume iar Dumnezeu nu ar mai îngădui să se întâmple atâtea nenorociri...    Am citit multe cărţi de învăţătură creştină şi am ascultat multe predici care mi-au luminat mintea pentru descoperirea adevărului, dar atât de convingător arătată calea spre fericire ca în scrisorile lui Valeriu Gafencu nu am întâlnit până acum. Poate această convingere izvorăşte la gândul că aceste scrisori sunt trimise dintr-o altă lume, dintr-o lume plină de suferinţe ale trupului şi ale sufletului, din iadul celor mai grele închisori, unde sufletul se purifică de toate păcatele, de cele pe care le-ai făcut şi de cele pe care îţi închipui că le-ai fi putut face - Stoia Sorin.

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită marți, 18 februarie 2020, ora 16.00, la o masă rotundă cu tema ”Dreptatea lui Dumnezeu și drepturile omului”, având ca invitat pe Lector univ. dr. Marius Andreescu, fost judecător la Curtea de Apel Pitești. Prima întâlnire cu domnul judecător,  din 24 septembrie 2019, pe o temă asemănătoare (Dreptatea lui Dumnezeu și îndreptarea omului) o puteți viziona AICI.

Omul a încetat să fie un simplu individ și a devenit persoană prin întruparea Mântuitorului nostru, Domnul Iisus Hristos, care s-a îmbrăcat cu firea omenească.

“Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăoga vouă’’ (Matei 6, 33). Întâi este dreptatea lui Dumnezeu și toate celelalte ale omului și lumii trebuie să fie conforme cu dreptatea și voia Domnului. Aceasta este o datorie supremă a omului aflat în lume: În tot ce gândește, simte, făptuiește, creează, omul trebuie să caute a se afla în Impărăția și în dreptatea lui Dumnezeu pentru ca existența și creația umană să se afle în adevăr, să aibă sens. Dreptatea lui Dumnezeu este iubire milostivă, judecată milostivă și adevăr.

Consacrarea în constituțiile moderne democratice a unor drepturi și libertăți ale omului este rezultatul unui îndelungat proces istoric ce cuprinde concepții, teorii, doctrine-filosofice, juridice și politice dar și diferite forme de recunoaștere, consacrare normativă a acestora. Afirmarea în plan normativ a drepturilor omului este recunoașterea în plan juridic a ființei umane în individualiatea sa existențială, omul devine persoană în raporturile juridice, titular de drepturi și libertăți pe care le poate opune statului și poate cere garantarea și respectarea lor.

Dat fiind importanța incontestabilă în plan social și juridic a consacrării drepturilor omului, unii vorbesc de o nouă ’’religie’’, a drepturilor fundamentale consacrate prin lege. Este justificată această concepție? Care sunt înțelesurile teologice, filosofice și juridice ale drepturilor omului? În ce măsură consacrarea constituțională a drepturilor omului și practica juridică în materie sunt conforme cuvântului și dreptății lui Dumnezeu, adevărurilor de credință ortodoxe dar și tradițiilor spirituale ale poporului român? Sunt cu adevărat garantate în prezent de către stat libertățile și drepturile omului? În ce măsură starea socială și juridică a omului contemporan corespunde perceptului formulat de Toma din Aquino: ’’Individul este pentru stat, statul pentru persoană și persoana pentru Dumnezeu’’? - sunt câteva din temele pe care dorim să le abordăm în această prezentare.

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită marți, 11 februarie 2020, ora 16.00, la o masă rotundă cu tema ”Omul între minte și inimă”, având ca invitat pe Părintele Ciprian Valentin Bîlbă.

Auzim adesea la Biserică aceste cuvinte: "Sa luăm aminte!" Ce înseamnă ele? O concentrare exclusivă asupra minții ca singur instrument de înțelegere a celor sfinte? Și dacă este așa, atunci de ce se spune că "mintea te minte". Chiar Sfântul Pavel ne îndeamnă: "Nu vă mințiți...!" (Coloseni 3, 9). Deci, cum să luăm aminte la ceva și, în același timp, să nu ne mințim? Care sunt atuurile și capcanele minții? Poate ca raportarea la inimă, la afectivitate, la sentiment, ne ajută să conturăm câteva răspunsuri. Doamne ajută-ne!

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită marți, 4 februarie 2020, ora 16.00, la o masă rotundă cu tema ”Viața noastră, încotro?... În căutarea RAIULUI pierdut”, având ca invitat pe Alexandru Mihail Niță de la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus.

Marturii de ieri si de azi... Dar maine?

Veniti si veti afla

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită marți, 28 ianuarie 2020, ora 16.00, la o masă rotundă cu tema ”Mihai Eminescu: credință și știință”, având ca invitat pe Părintele Ciprian Valentin Bîlbă.

Zilele trecute un elev mi-a mărturisit că Eminescu a fost un nebun care se droga. Așa i-a spus mama lui. Ne întrebăm acum: Cine a avut sau are interesul de a-l califica astfel pe poetul nostru nepereche? Vom încerca să arătăm cu argumente care se desprind din propria operă că talia intelectuală și spirituală pe care a împărtășit-o poetul sugerează un cu totul alt nivel de interpretare. Chiar dacă nu una bigotă, credința lui Eminescu e mai presus de orice îndoială. În fond, credința și știința sunt la poetul nostru național cele două aripi cu care zboară spre Absolut. Biserica, familia și școala sunt instituțiile pe a căror piatră de granit Mihai Eminescu și-a temeluit existența și spiritualitatea.

Citeste mai mult

Postul – hotar dumnezeiesc între căderea pătimașă a omului și raiul nepătimirii.

Acum, la sfârșitul postului Nașterii Domnului, să cugetăm împreună asupra drumului parcurs de la răutate la bunătate.

De la eveniment (video)

Citeste mai mult

"Omul este ceea ce mănâncă" - spunea Feuerbach. Trupește vorbind, circuitul gură-pântec este ținta consumerismului actual. Se luptă pe toate canalele ca omul să fie coborât de la treapta de chip al lui Dumnezeu la cea de supraviețuitor. I se stimulează în continuu instinctele primare. Odată cu aceste lucruri se modifică și psihologia percepției spirituale asupra vieții. Omul poate să nu mai consume carne dar se mănâncă pe el însuși. Sau, cum ar spune Petru Creția, la cât de mult rău își poate face omul singur, e depășită sintagma "homo homini lupus est". Postul este chemarea la adevărata hranâ și la adevărata băutură.

De la eveniment (video)

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită marți, 19 noiembrie 2019, ora 16.00, la o masă rotundă cu tema ” Omul, această eternă întrebare”, având ca invitat pe Părintele Ciprian Valentin Bîlbă.

"Cine sunt eu?" este întrebarea cu care filosofia începe. Cu "Cine m-a creat?" începe teologia. Sunt obiect sau sunt subiect? Ins sau persoană? Măreția mea stă în genetica biologică sau în Chipul lui Dumnezeu după care sunt făcut și pe care îl port? Sau, dacă ar fi să ne luăm după Octavian Paler, suntem noi doar niște "manguste imperfecte"? Alte întrebări despre om mai pot fi puse?

De la eveniment (video)

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită marți, 12 noiembrie 2019, ora 16.00, la o masă rotundă cu tema ”Cuvântul și vorbele”, având ca invitat pe Părintele Ciprian Valentin Bîlbă.

Atunci când vorbim nu ascultăm și invers, când ascultăm nu vorbim. Ca să înțelegem e necesar să ascultăm. Nu să auzim, ci să ascultăm. Ne întrebăm și noi împreună cu Noica: comunicăm sau cuminecăm între noi? Putem comunica și totuși să nu spunem nimic.

Însă cuminecarea nu are nevoie de vorbe. Hristos e Cuvântul întrupat, Cuvântul vieții. Atunci când ne împărtășim cu Trupul și cu Sângele Lui ne altoim cuvintele pe Cuvântul lui Dumnezeu: "Doamne, sfântul Tău cuvânt/ Este, pe acest pământ/ Aluat pe care-l pui/ În făina gândului/ Și faci gândul să dospească/ Dospitura cea cerească".

De la eveniment (video)

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită marți, 5 noiembrie 2019, ora 16.00, la o masă rotundă cu tema ”Adevăr și adevăruri”, având ca invitat pe Părintele Ciprian Valentin Bîlbă.

Prea adeseori suntem aspri cu ceilalți și îngăduitori cu neputințele noastre. Ne găsim cele mai strategice justificări pentru propriile alunecări și brusc ne cuprinde orbul găinilor când e vorba să vedem binele din celălalt om. Uneori ajungem să confundăm adevarul cu un lucru nespus până la capăt. Ne mințim pe noi înșine atunci când credem că adevărul poate fi totuna cu jumătățile de măsură. Fii sincer cu tine însuți și nu va mai trebui să-ți cauți cuvintele. "Adevărul ne face liberi" (Nicolae Steinhardt).

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită marți, 22 octombrie 2019, ora 16.00, la masa rotundă cu tema ” Despre secularizare sau divorțul culturii de credință”, având ca invitat pe Părintele Ciprian Valentin Bîlbă.

Cum s-a ajuns astăzi la situația în care credința și cultura merg pe drumuri diferite, chiar divergente. Cultul și cultura au fost întotdeauna împreună, deoarece nu se putea separa între tinda bisericii unde se făcea carte și biserica propriu-zisă unde se slujea lui Dumnezeu. Biserica își continuă menirea ei cultuală și culturală, în timp ce cultura se abate de la mersul ei firesc înspre țelul unilateral al informării utilitare. Este urmărită îndeaproape plăcerea diversificată și divertismentul distractiv. Cu toate acestea, formarea caracterului și dezvoltarea atenției omului în direcția sensului divin al vieții rămâne moștenirea misionară a Bisericii.

De la eveniment (video)

Citeste mai mult

V-ați întrebat vreodată cât de subţire e granița dintre Iubire si iubiri? Marea nevoie a omului este de a iubi și a fi iubit. Poate că tocmai din acest motiv iubirea e o "țară" aflată în calea tuturor răutăților. Dușmanii vin din interior și din afară. La fel și prietenii ei. Lupta cea mare se dă pentru cucerirea Iubirii. Uneori se pierd lupte și se cade din Iubire în iubiri. Însă, până mai este ziuă, se mai poate lupta. În fond, Dumnezeu este Iubirea personală absolută și noi oamenii suntem creați după chipul Ei. Mai spunem o dată: Dumnezeu nu are iubire, ci este Iubirea.

De la eveniment (video)

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită marți, 1 octombrie 2019, ora 16.00, la o masă rotundă cu tema ”Credință și cultură”, având ca invitat pe Părintele protosinghel Mihail Bobârnat de la schitul “Sf. Serafim de Sarov”, Chirpăr jud. Sibiu și pe Părintele Stelian Costea, nevăzător, preot misionar la Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.

Părintele Teofil Părăian:

• Pe mine două lucruri m‑au ajutat în viaţă: credinţa în Dumnezeu şi cultura; pe amândouă le recomand.
• Aş dori să reţineţi că ceea ce m-a ajutat pe mine în mod special, în viaţa mea de până acum, a fost credinţa în Dumnezeu şi cultura (Credință și cultură, ASCOR, Timișoara, 1998)
• Ştiţi că cultura îl ajută pe om prin aceea că îl şlefuieşte, îl sprijină. Noi ne mântuim prin credinţă, nu ne mântuim prin cultură, dar ne ajută şi cultura. Cultura ne vine în ajutor în sensul că ne dă o înnobilare în lumea aceasta. Poate aţi observat că oamenii culţi, în general, sunt şi oameni cu aşezare sufletească plăcută. Te bucuri totdeauna de un om cult. Bineînţeles că te bucuri şi de ceilalţi oameni, pentru că nu-i cultura totul, dar are şi ea darul ei. (Cale spre bunătate, p. 95, Ed.Sophia 2007)

De la eveniment

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită marți, 24 septembrie 2019, ora 16.00, la o masă rotundă cu tema ”Dreptatea lui Dumnezeu și îndreptarea omului”, având ca invitat pe Lector univ. dr. Marius Andreescu, judecător la Curtea de Apel Pitești.

Zis-a Domnul pilda aceasta: Asemănatu-s-a Împărăţia cerurilor omului împărat care a voit să se socotească cu slugile sale. Şi, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi. Dar, neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia şi copiii şi toate câte are, ca să se plătească. Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Doamne, îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti ţie tot. Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat şi datoria. Dar, ieşind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el şi care-i datora o sută de dinari. Şi, punând mâna pe el, îl sugruma, zicând: Plăteşte-mi ce eşti dator! Deci, căzând cel ce era slugă ca şi el, îl ruga, zicând: Mai îngăduieşte-mă şi îţi voi plăti! Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare până ce va plăti datoria. Iar celelalte slugi, văzând cele petrecute, s-au întristat foarte mult şi, venind, au spus stăpânului toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l, stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine? Şi, mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor până ce-i va plăti toată datoria. Tot aşa şi Tatăl Meu Cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta, din inimile voastre, fiecare fratelui său.

Din Evanghelia Duminicii a XI-a după Rusalii înţelegem că Dumnezeu este în acelaşi timp milostiv şi drept. Când ne pocăim şi cerem să ne ierte păcatele, El este bun, milostiv şi iertător. Când noi însă nesocotim bunătatea Lui, şi, în mod viclean şi egoist, doar profităm de ea, dar la rândul nostru nu arătăm bunătate faţă de semenii noştri, adică nesocotim iertarea Lui şi nu o facem roditoare faţă de oameni, atunci Dumnezeu ne arată dreptatea Sa spre îndreptarea noastră şi a celor asemenea nouă. Deci, Dumnezeu este milostiv, dar şi drept, iertător, dar şi îndreptător, în înţelesul că nu trece cu vederea păcatul, ci cheamă la pocăinţa spre îndreptare. Astfel, Dumnezeu Cel milostiv şi iertător îl responsabilizează pe omul nemilostiv şi neiertător, aducându-i aminte cât de mult pierde spiritual dacă nu este şi el iertător asemenea lui Dumnezeu. Toţi oamenii sunt creaţi după chipul lui Dumnezeu, dar la asemănarea cu Dumnezeu ajung numai cei ce trăiesc în comuniune cu El şi împlinesc voia Lui, adică numai sfinţii. Prin urmare, omul care nu iartă altora greşelile lor nu poate dobândi sfinţenia care vine de la Dumnezeu. Atât de mult ne asemănăm cu Dumnezeu câtă iubire sfântă şi milostivă adunăm în sufletul nostru, prin pocăinţă şi iertare, prin rugăciune şi prin fapte bune. Oamenii sfinţi sunt milostivi ca Dumnezeu Cel milostiv, sunt iertători ca Dumnezeu Cel iertător, însă ei sunt şi drepţi sau îndreptători ai altora, precum şi Dumnezeu este drept şi îndreptător al celor ce rătăcesc sau greşesc, cu voie sau fără voie. (PF Daniel – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române)

De la eveniment

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită marți, 10 septembrie 2019, ora 16.00, la masa rotundă cu tema ”In cate feluri este prezent Hristos în viața noastră”, având ca invitat pe Părintele Ciprian Valentin Bîlbă.

Dumnezeu este prezent pretutindeni și întotdeauna. Iubirea lui de oameni nu are limite de loc sau de timp. El ne iubeşte necondiționat. Hristos e prezent în Biserică, în Sfânta Liturghie, în Cuvântul Scripturii și cel al rugăciunii, în cuvântul de învățătură al preotului, în poruncile Sale, în virtuți, în icoane și, mai presus de toate, în Sfânta Împărtășanie. Dragostea dumnezeiască e o inima infinita deschisa lumii întregi. Și ţie, și mie, și noua, și tuturor.

De la eveniment (extras video)

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită marți, 3 septembrie 2019, ora 16.00, la masa rotundă cu tema ”În câte feluri putem fi iertați”, având ca invitat pe Părintele Ciprian Valentin Bîlbă

Tema iertării este una extrem de actuală pentru că omul zilelor noastre e tot mai nerabdător și nu mai are dispoziția de a ierta. Nici măcar pe sine nu se mai iartă. Sau iartă si nu uită. Iartă pe jumătate. Dumnezeu ne iubeste necondiționat și iartă dacă vrem și noi să fim iertați. Când iubești ierți și vindeci. Iertarea este vindecătoare.

De la eveniment (extras VIDEO)

Citeste mai mult

Cred că uneori Dumnezeu zâmbește atunci când vede ceea ce își dorește omul. Cineva spunea că dacă vrei să-L faci să râdă pe Dumnezeu să-I spui planurile tale. Dacă voința omului este un cal puternic si, poate, nărăvaș, voința Domnului este adiere diafană de lumină binevoitoare.

De la eveniment (extras video)

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită marți, 13 august 2019, ora 16.00, la conferința cu tema ” NEMURIRE în Paradis sau în Șeol?”, având ca invitat pe fratele Alexandru Mihail Niță, de la Mănăstirea Brâncoveanu - Sâmbăta de Sus, scriitor și publicist.

Fratele Alexandru Niță este născut în București, absolvent al Conservatorului de Muzică Ciprian Porumbescu. A fost profesor de vioară și realizator de emisiuni muzicale la TVR și Radio România. A emigrat în SUA pentru reîntregirea familiei, în 1984. Aici finalizează și un doctorat la University of Metaphysics din Los Angeles, cu teza „The Transcendental Dynamic of the Musical Structures”, în 1996.

Alege calea monahală din Sfântul Munte Athos, la Schitul Prodromu (2001-2003), apoi la Chilia Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul de la Colciu (2003-2008). Revine în România la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, în 2008, fiind publicist, realizator de emisiuni tv și autor al mai multor volume.

De la eveniment (video)

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită marți, 6 august 2019, ora 16.00 la o masă rotundă cu tema ” Lumina Domnului pe chipul omului”, având ca invitat pe părintele Ciprian Valentin Bîlbă.

Fiecare om este o icoană nepictata înca... ; un chip la care înca se mai lucrează. Chiar omul însuși lucrează cu Duhul lui Hristos la propria desăvârșire. El ține pensula înmuiată-n har ca un ucenic, iar mâna Domnului îl însoţeşte în toată vremea și în tot locul

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită marți, 30 iulie 2019, ora 16.00, la conferința cu tema ”Despre nemurire”, având ca invitat pe fratele Alexandru Mihail Niță, de la Mănăstirea Brâncoveanu - Sâmbăta de Sus, scriitor și publicist.

Nemurirea ne este garantată de CREZUL slujbelor noastre: „Şi iarăşi va să vină cu slavă să judece vii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit...” Aşa cum frumos zicea Părintele Teofil, „...dragă, Dumnezeu nu a făcut Raiul ca să-l ţină gol...” Trebuie să ţinem bine seama şi de alternativa iadului, dar să ne pregătim cu toţii pentru nemurirea RAIULUI. (Alexandru-Mihail Niță)

Fratele Alexandru Niță este născut în București, absolvent al Conservatorului de Muzică Ciprian Porumbescu. A fost profesor de vioară și realizator de emisiuni muzicale la TVR și Radio România. A emigrat în SUA pentru reîntregirea familiei, în 1984. Aici finalizează și un doctorat la University of Metaphysics din Los Angeles, cu teza „The Transcendental Dynamic of the Musical Structures”, în 1996.

Alege calea monahală din Sfântul Munte Athos, la Schitul Prodromu (2001-2003), apoi la Chilia Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul de la Colciu (2003-2008). Revine în România la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, în 2008, fiind publicist, realizator de emisiuni tv și autor al mai multor volume.

Citeste mai mult

Prima întâlnire dedicată legăturii dintre teologie și psihoterapie s-a dovedit a fi prea scurtă. Prelungim, deci, această temă, la nouă masă rotundă.

Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită marți, 25 iunie 2019, ora 16.00 la a doua parte a temei „Psihoterapie și duhovnicie”, având ca invitat pe părintele Ciprian Valentin Bîlbă.

Mulți se întreabă ce legătură este între teologie și psihoterapie. Teologia este o psihoterapie cu asistența și ajutorul lui Dumnezeu, iar psihoterapia este o teologie în care numele lui Dumnezeu nu e prea des folosit. Psihoterapia îți clarifică/vindecă în primul rând relațiile tale cu semenii, cu mediul social, cu lumea aceasta, pe când teologia și duhovnicia te ajută să te raportezi la lumea valorilor spirituale.

Ceea ce contează este că centrul de interes, atât al psihoterapiei (și a altor terapii), cât și al iubirii divine, este omul. Dar cum se influențează și întrepătrund acestea două rămâne să discutăm la această întâlnire cu părintele Ciprian. Vă așteptăm cu idei, cu întrebări și sugestii.

Părintele Ciprian Valentin Bîlbă este doctor în Teologie și doctorand în Psihologie. Este preot de 15 ani (în prezent în parohia Toderița) și profesor la Liceul Teologic Sfântul Constantin Brâncoveanu din Făgăraș.

Meniul zilei!

 Cărțile din Bibliotecă în legătură cu tema, care sunt disponibile în Cafedemie (pentru lecturare) cu o săptămâna înainte de eveniment (cărțile care se găsesc și în librăria noastră au link la librărie):

1. Psihologia existentialistă si psihoterapia ortodoxă - Hierotheos Vlachos, Ed. Doxologia, 2011
2. Spovedanie si psihoterapie. Interferente si diferente - Pr. Dr. Eugen Jurca, Ed. Galaxia Gutemberg, 2009
3. Dialogul in psihoterapia ortodoxa - Pr. Filoteu Faros, Ed. Sophia, 2010
4. In numele tamaduirii omului. Teologia ortodoxa si psihoterapia. Convergente si divergente - D. Kyriazis, V. Thermos, Ed. Sophia, 2018
5. Pacatul si starile psihopatologice - Arhim. Simeon Kraiopoulos, Editura Bizantina, 2012
6. Psihiatria si problemele vietii duhovnicesti - Prof. Dmitri Melehov, Ed. Sophia, 2008
7. Când sufletul este bolnav - Un psihiatru ortodox despre bolile psihice, alcolism, narcomanie, fumat - Dr. Dmitri Avdeev, Ed. Sophia, 2005
8. Om la orizont! Psihologia si psihiatria ortodoxa - Pr. Vasilios Thermos, Ed. Sophia, 2010
9. Psihologia in textele Sfintei Scripturi - Prof. univ. dr. Pavel Chirila, ierom. Teofan Munteanu, Ed. Christiana, 2012
10. Problemele psihologice - obstacol pe calea vietii duhovnicesti - Dmitry Semenik, Ed. Sophia, 2015
11. Lupta cu patimile - metode ascetice si psihologice – Ed. Sophia, 2015
12. Psihanaliza si teologia ortodoxa. Despre dorinta, universalitate si eshatologie - Pr. Nikolaos Loudovikos, Ed. Sophia
13. Mitul bolii psihice - Pr. Filoteu Faros, Ed. Egumenita, 2009
14. Depresia ca patimă și ca boală – Dr. Dmitri Avdeev, Ed. Sophia, 2005
15. Psihiatria ortodoxă în întrebări și răspunsuri – Dr. Dmitri Avdeev, Ed. Sophia, 2011.
16. Psihiatria pentru duhovnici - Dr. Dmitri Avdeev, Ed. Sophia, 2011

- continuare -

Citeste mai mult

Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită marți, 18 iunie 2019, ora 16.00 la masa rotundă cu tema ”Familia (re)găsită între Geneză și Apocalipsă”, având ca invitat pe Prof. Gabriel Braic,

Se vor discuta pe următoarele puncte:

1. Proiectul divin al familiei conform cărții Genezei;
2. Considerațiile Sf. Ap. Pavel asupra familiei conform epistolei către Efeseni;
3. Familia din perspectivă temporală și tainică;
4. Inamicii actuali care lucrează pentru a dezlănțui Apocalipsa asupra familiei;
5. Concluzii practice.

      Prof. Gabriel Braic este licenţiat în Litere la Cluj în 2003, profesor de limba şi literatura română din acelaşi an, căsătorit cu cea mai frumoasă soţie din S-E Europei, Mihaela, din 2004, tată al lui Miriam din 2005 şi al lui Matias din 2007, organizator de tabere pentru liceeni şi studenţi din 2000, vorbitor la conferinţe pentru tineri şi familii din 2000, autor a două cărţi (semESEURI pentru români grăbiţi – 2015, Poetul Traian Dorz – o monografie omagială – 2017 ), manager de proiect al conferinţelor Agape pentru familii din 2015, realizator al emisiunii “Tableta de limbă română” din 2018.

Meniul zilei

(săptămâna 12-18 iunie 2019)

 Cărțile din Bibliotecă în legătură cu tema, care sunt la disponibile în Cafedemie (pentru lecturare) cu o săptămâna înainte de eveniment (cărțile care se găsesc și în librăria noastră au link la librărie):

1. Cununia - viata întru Imparatie - Pr. Dr. Vasile Gavrila, Fundatia "Traditia Româneasca", 2004
2. Taina omului si Taina Cununiei - despre castitatea unirii conjugale, Ed. Theosis, 2012
3. Taina Casatoriei si familia crestina în învataturile marilor Parinti ai Bisericii din secolul IV, Pr. Dr. C-tin Mihoc, Ed. Teofania, 2002
4. Ridicarea casatoriei la înaltimea de Taina, Ed. Agaton, 2003
5. Casatoria - de la Taina la institutie, Ed. Andreas, 2016
6. Teologia iubirii vol. 1. Iubirea, Taina casatoriei, Pr. Ilie Moldovan, 2014
7. Teologia iubirii vol. 2. Adevarul si frumusetea casatoriei, Pr. Ilie Moldovan, 2014
8. Cum sa intemeiem o familie ortodoxa - 250 de sfaturi intelepte pentru sot si sotie de la sfinti si mari duhovnici, Ed. Sophia, 2011

și multe altele (vezi: Familia crestina. Tinerii. Educatia din Librăria agaton.ro).

De la eveniment:

”Familia (re)găsită între Geneză și Apocalipsă” - CAFEDEMIA - Invitat Gabriel Braic
Înregistrarea conține prima parte a întâlnirii, fără „dialogurile de taină” pe care le conțin mesele rotunde de la Cafedemie.

Citeste mai mult

     Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită marți, 11 iunie 2019, ora 16.00 la masa rotundă cu tema ”Hărțuirea pe internet”, având ca invitat pe Lect. univ. dr. ing. Andrei Drăgulinescu, cercetător în inginerie electronică.

    Cu un hărțuitor ne-am întâlnit probabil cu toții în anii școlii – băiatul acela voinic, de regulă nu foarte inteligent, dar foarte conștient de puterea pumnilor, cu care îi amenință și îi terorizează pe cei mai slabi ca el. În anii din urmă, acest bătăuș și-a extins domeniul de acțiune: acum obișnuiește să pândească din spatele ecranului – și se bucură de mult mai multe rezultate...

     Hărțuirea (bullying) poate fi definită ca „acel comportament ce urmărește să producă frică, intimidare, umilire, supărare sau alte forme de vătămare unei alte persoane – fie la nivelul trupului, fie al sentimentelor, reputației sau proprietății”.

Hărțuirea online (cyberbullying) este acea formă de hărțuire în care „Internetul, telefoanele mobile sau alte dispozitive sunt folosite pentru a trimite sau posta texte sau imagini, cu scopul de a răni, umili sau sabota o persoană”.

Așadar, spre deosebire de hărțuirea „clasică”, cea virtuală se produce prin intermediul noilor tehnologii, și adesea fără ca victima să cunoască identitatea agresorului. Un studiu canadian din anul 2011 arăta că 21% dintre tinerii care au fost hărțuiți online nu au cunoscut identitatea celui care îi hărțuia. Din această pricină, ei nu puteau nici să prevină, nici să evite atacurile, ceea ce le lăsa pe victime într-o continuă stare de alertă.

O altă definiție subliniază că „fenomenul de cyberbullying constă în acte agresive pe termen lung, repetate, intenționate, realizate prin intermediul mijloacelor electronice de unul sau mai mulți indivizi, și îndreptate împotriva unei victime mai slabe”. Această definiție evidențiază trei aspecte comune atât pentru bullying, cât și pentru cyberbullying: repetiția, intenționalitatea și dezechilibrul de putere.

Dr. ing. Andrei Drăgulinescu, este lector universitar la Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, Universitatea Politehnica Bucureşti. De asemenea, este absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă “Justinian Patriarhul” din București, promoția 2017 (șef de promoție) și autorul sau traducătorul a mai multor cărți (dintre care una, plus două traduceri, la Editura Agaton) și colaborator al revistei ”Familia Ortodoxă”.

Meniul zilei

(săptămâna 5-11 iunie 2019)

 Cărțile din Bibliotecă în legătură cu tema, care sunt la disponibile în Cafedemie (pentru lecturare) cu o săptămâna înainte de eveniment (cărțile care se găsesc și în librăria noastră au link la librărie):

1. Captivi in internet - Jean Claude Larchet, Editura Sophia, 2018
2. Internetul - tinerii în fata provocarii – Cristian Șerban, Editura Egumenița
3. Drumul independentei. Internetul, relatiile, munca, alimentatia, jocurile, alcoolul - Piotr Dmitrievski, Editura Egumenița, 2019
4. Dependența de computer, de jocuri, de nicotină - Konstantin V. Zorin, Ed.Sophia, 2014

De la eveniment:

 Inregistrare de la eveniment (parțială)

Citeste mai mult

     Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită marți, 4 iunie 2019, ora 16.00 la o masă rotundă cu tema ”Psihoterapie și duhovnicie”, având ca invitat pe părintele Ciprian Valentin Bîlbă.

            Mulți se întreabă ce legătură este între teologie și psihoterapie. Teologia este o psihoterapie cu asistența și ajutorul lui Dumnezeu, iar psihoterapia este o teologie în care numele lui Dumnezeu nu e prea des folosit. Psihoterapia îți clarifică/vindecă în primul rând relațiile tale cu semenii, cu mediul social, cu lumea aceasta, pe când teologia și duhovnicia te ajută să te raportezi la lumea valorilor spirituale.

            Ceea ce contează este că centrul de interes, atât al psihoterapiei (și a altor terapii), cât și al iubirii divine, este omul. Dar cum se influențează și întrepătrund acestea două rămâne să discutăm la această întâlnire cu părintele Ciprian. Vă așteptăm cu idei, cu întrebări și sugestii.

 Părintele Bîlbă Ciprian Valentin este doctor în Teologie și doctorand în Psihologie. Este preot de 15 ani (în prezent în parohia Toderița) și profesor la Liceul Teologic Sfântul Constantin Brâncoveanu din Făgăraș.

Meniul zilei!

 Cărțile din Bibliotecă în legătură cu tema, care sunt disponibile în Cafedemie (pentru lecturare) cu o săptămâna înainte de eveniment (cărțile care se găsesc și în librăria noastră au link la librărie):

1. Psihologia existentialistă si psihoterapia ortodoxă - Hierotheos Vlachos, Ed. Doxologia, 2011
2. Spovedanie si psihoterapie. Interferente si diferente - Pr. Dr. Eugen Jurca, Ed. Galaxia Gutemberg, 2009
3. Dialogul in psihoterapia ortodoxa - Pr. Filoteu Faros, Ed. Sophia, 2010
4. In numele tamaduirii omului. Teologia ortodoxa si psihoterapia. Convergente si divergente - D. Kyriazis, V. Thermos, Ed. Sophia, 2018
5. Pacatul si starile psihopatologice - Arhim. Simeon Kraiopoulos, Editura Bizantina, 2012
6. Psihiatria si problemele vietii duhovnicesti - Prof. Dmitri Melehov, Ed. Sophia, 2008
7. Când sufletul este bolnav - Un psihiatru ortodox despre bolile psihice, alcolism, narcomanie, fumat - Dr. Dmitri Avdeev, Ed. Sophia, 2005
8. Om la orizont! Psihologia si psihiatria ortodoxa - Pr. Vasilios Thermos, Ed. Sophia, 2010
9. Psihologia in textele Sfintei Scripturi - Prof. univ. dr. Pavel Chirila, ierom. Teofan Munteanu, Ed. Christiana, 2012
10. Problemele psihologice - obstacol pe calea vietii duhovnicesti - Dmitry Semenik, Ed. Sophia, 2015
11. Lupta cu patimile - metode ascetice si psihologice – Ed. Sophia, 2015
12. Psihanaliza si teologia ortodoxa. Despre dorinta, universalitate si eshatologie - Pr. Nikolaos Loudovikos, Ed. Sophia
13. Mitul bolii psihice - Pr. Filoteu Faros, Ed. Egumenita, 2009
14. Depresia ca patimă și ca boală – Dr. Dmitri Avdeev, Ed. Sophia, 2005
15. Psihiatria ortodoxă în întrebări și răspunsuri – Dr. Dmitri Avdeev, Ed. Sophia, 2011.
16. Psihiatria pentru duhovnici - Dr. Dmitri Avdeev, Ed. Sophia, 2011

Citeste mai mult