Evenimente
Librăria Fereastra Sâmbetei vă invită marţi 17 septembrie 2019, ora 16.oo la un dialog pe marginea unui mic album (neilustrat) de versuri şi versete intitulat DOR DE ZBOR, prezentat cu un an în urmă în cadrul Muzeului Tării Făgăraşului. De atunci acesta a făcut primii paşi timizi într-o lume grăbită iar autoarea, Doina Pieper, a reuşit să capteze câteva comentarii şi impresii din partea cititorilor.
Sunt invitaţi deci la această masă convivială cei care au reflectat deja asupra textelor, precum şi cei care le-au răsfoit lăsându-se ademeniţi de câte un vers, sau cei nedumeriţi în faţa zidurilor de cuvinte. Oricum, Cafedemia rămâne un spaţiu deschis tuturor doritorilor să descopere o lume de dincolo de cuvinte.
În încheiere, o întrebare-capcană: există cineva care, în urma lecturii, să fi rămas fie şi numai cu un vers în minte sau care să fi simţit ceva din acel dor de zbor?
Se mai spune aici că ideile bune încep cu o cafea bună. Să facem în aşa fel încât, împreună, să găsim deschideri spre noi şi nevăzute orizonturi ...
Librăria Fereastra Sâmbetei pune la dispoziţia celor interesaţi de această experienţă cartea pe care o puteţi împrumuta gratuit sau cumpăra din librărie.
De la eveniment
Pr. prof. dr. Ciprian Bîlbă: ”Vârsta la care doamna Doina Pieper îşi desăvârşeşte poetica este cea a asumării mature şi quasicomplete a unui parcurs existenţial roditor şi înţelegător. Sigur că am putea spune la modul paradoxal că este vorba de o desăvârşire de început, în sensul că este un prim volum “de versuri şi versete” care mai poate fi urmat şi de altele. Însă, dincolo de toate, maturitatea asumării responsabile a demersului creator ne obligă ca lectori la seriozitatea interpretativă şi la perspectiva unei elasticităţi comprehensive polinivelare. Poemul pieperian este unul viu, atât timp cât nu este scris cu ţinta expresă de a persuada, de a convinge pe cineva de ceva. Nuanţa moralistă este aproape inexistentă. Iar imprevizibilitatea viului poate fi pentru mulţi dintre noi o capcană. Mai ales pentru lectorii tineri. Într-o smerenie neconştientizată de către poetă, asemeni unei privighetori ce nu-şi trăieşte cântul ori zborul prin comparaţie, Doina Pieper deturnează atenţia de la persoana ei: “Stimate cititor, spune domnia sa, ce răsfoieşti aceste pagini, îţi mulţumesc pentru momentele pe care le vom petrece împreună pe urmele unor semănători de vorbe înţelepte”. Poemele pieperiene obişnuiesc adesea să se scalde în apropierile solare ale zborului. E ca şi cum centrul gravitaţional s-a mutat în cer. Cuvintele sunt aripile poetei. Indiferent că e vorba de fluturi, lebădă, vultur sau de aripi-pereche, aripi de psaltire şi unduiri de valuri parcă şi ele înaripate, Doina Pieper se avântă drept în sus într-un nestăvilit şi nehotărnicit dor de zbor spre “Cuvântul care străpunge orizontul”.
Prof. Viorica Bica: ”Decelăm în acest volum, sensurile devenirii noastre ”întru ființă”. ”Dor de zbor pe aripi de psaltire” ne invită la o matură reflecție asupra nouă înșine, asupra despătimirii noastre. Eul sondeză în acest volum, tărâmurile semnificaţiilor, urcând praguri, trepte ale vieții în comuniune cu Dumnezeu. Suntem cu toții aninați de chemarea lăuntrică, de dorul de a ne împărtăși din învățătura Celui Preaînalt. „Dorul”-gând”, „dorul-crez”, „dorul-cântec”, „dorul-patimă”, „dorul-fiinţă”, viază ca mod de transcendere „a firii spre fiinţă”, rămâne alături de gând, înnobilat de măreţia zborului spre origini” Lumea închipuită ca o cântare va fi restaurată în structurile ei edenice prin cuvântul rostit. Cântecul este menit a reda fiinţei plenitudinea din ziua dintâi. Imaginea esenţializată a lumii se lasă descoperită prin cugetări menite să înalțe făptura omenească spre atotputernicia Cuvântului. ”Aici, unde Carpații stau de strajă, se săvârșesc – iar și iar – suprema jertfă pe altarul de veșnică pomenire a trupului scăldat în sânge”. Din capitolul al VII - lea se desprinde concluzia: ”Privește lumea, detașându-te de ea!”. Adevărul, Evlavia, cucernicia, Cuvântul întrupat, ”gândul frumos”, libertatea, dăruirea, solidaritatea, modelează ființa umană.
Doina Pieper:”La început a fost grădina ca într-un film realizat de altcineva, cu un scenariu reluat și în final, eterna revenire la matca de unde-am plecat. Am regăsit-o într-un târziu – Sfinții Părinți pe care îi știam, nu mai erau, plecaseră și ei, de-aici, demult, lăsând în urma lor, o dâră de lumină pe care urmașii o ocrotesc ca ea să nu se piardă fără urmă, pe neștiutele cărări din univers!
Harta site
www.agaton.ro
