Evenimente
Asociația Ortopraxia vă invită marți, 26 noiembrie 2024, ora 15.30, la o masă rotundă cu tema ” Viața de după viață. Eshatologia”, având invitat pe Dr. Marius ANDREESCU, cercetător științific la Institutul de Cercetări Juridice Academician Andrei Rădulescu al Academiei Române.
Credința și concepțiile privind viața de după moarte, transfigurarea timpului și a existenței finite în existența eternă sunt prezente în mai toate religiile lumii în diferite forme. Dincolo de diversitatea acestor credințe și concepții este faptul conștiinței omului că viața nu se termină în această lume odată cu moartea, ci continuă în existența transcendentă, ca și viață veșnică, spirituală, statornică, lipsită de precaritățile, transformările și finitudinea existenței imanente. Această viață de după viață poate să fie fericită etern, sau nefericită etern după comportamentul și faptele omului în această lume.
Eshatologia este în planul cunoașterii o categorie existențială ce corespunde realității existenței veșnice, transcendente, o altă dimensiune a existenței create de Dumnezeu.
Escatologia individuală derivă din doctrina imortalității personale sau, cel puțin, din ideea supraviețuirii într-o formă oarecare după moartea fizică și urmărește să lămurească condiția temporară sau eternă a sufletului fiecărui individ în parte și modul în care după moarte această condiție depinde de viața prezentă.
Escatologia universală are ca obiect ultimele evenimente ale istoriei omenirii, destinul final al genului uman, numit în mod curent "sfârșitul lumii", precum și evenimente presupuse sau acceptate de diversele religii, ca învierea și judecata universală.
Până la Hristos, în istoria lumii conștiința nemuririi și a vieții veșnice s-a manifestat în diferite concepții religioase ce păstrau numai această conștiință sădită în om de Dumnezeu de la creația sa, dar fără o reprezentare care să corespunde adevărului, realității existenței în eshatologie. Totuși, nici una dintre concepțiile religioase și filosofice despre existența eshatologică a omului și a întregii creații, despre sufletul nemuritor al omului și despre viața veșnică nu exprimă întregul adevăr al vieții de după viață, adevărul privind existența eshatologică. Aceasta pentru că finitudinea existențială a omului în această lume implică și limitele rațiunii și capacității sale de cunoaștere. Cu puterea propriei sale sensibilități și rațiuni omul nu poate cunoaște realitatea lumii transcendente, eshatologice, a nemuririi sufletului și a vieții veșnice.
Adevărul despre realitatea veacului ce va să vină, despre existența eshatologică transcendentă, nemurirea sufletului și viața veșnică este conferit nouă prin revelația supranaturală a Întrupării, Jertfei pe Cruce și Învierii Mântuitorului prin lucrarea mântuitoare a lui Hristos în lumea imanentă și finită, a existenței create.
În expunerea noastră vom aprofunda aceste aspecte.
Harta site
www.agaton.ro
