Spre Tabor vol. IV Desavarsirea

Harul este apa vie care astam­para setea sufle­tu­lui (nu toate apele astam­para setea), apa sfanta care spala si curat­este sufle­tul de rug­ina si rautatea pacat­u­lui; ali­fia sfanta care vin­deca dur­erea si sufer­inta sufle­tu­lui; focul sfant care arde spinii patim­ilor si topeste gheata inim­ilor impi­etrite sub vraja raului. Cerul nu cade pe pamant, dar isi trim­ite roua si ploaia binecu­van­tata; harul e roua si ploaia ceru­lui in sufletele cred­in­ciosilor.
Soarele lumineaza, incalzeste si rodeste paman­tul; harul e soarele sufle­tu­lui. Dum­nezeu este izvorul, samanta vietii; harul este izvorul cel viu al vietii duhovnicesti, samanta cea vie a slavei cer­esti, painea de intarire, luminare si desavar­sire a vietii dum­nezeiesti in om. Harul este seva aceea sfanta si data­toare de viata, care trece din vita in mla­dite, din maslin in ramuri, din Hris­tos in cres­tini, ca sa le dea put­erea vie de crestere, de inflorire si rodire. Ce nu mai poate face omul prin put­er­ile lui mar­gi­nite, ca sa se sfin­teasca si sa se desavarseasca, face, lucreaza harul, prin put­er­ile lui nemarginite.