„Sfinţenia creştină este un lucru mare şi greu, în adevăr, dar ea nu este peste putinţa creştinului şi dovada aceasta este dintru început făcută; cei dintâi creştini se numeau SFINŢI (Faptele Apostolilor 9, 15) şi trăiau ca sfinţii. (…)
De aceea este înălţătoare şi mult ziditoare sufleteşte cunoaşterea vieţii lor, a greutăţilor ce au biruit, a marilor lor gânduri, a frumoaselor lor însuşiri… a întregii lor lupte pentru a se birui pe ei înşişi, ispitele şi piedicile ce le stau în cale.
Nu este nici un creştin atât de neputincios, atât de neajutorat, decât dacă nu doreşte mântuirea sufletului lui, ca să nu poate să se facă mai bun decât este, mai drept, mai smerit, mai răbdător, mai curat, mai cumpătat, mai plăcut lui Dumnezeu, cu viaţa şi cu faptele sale.”
(Prof. Teodor M. Popescu)