Chemarea înnăscută a omului în general şi a omului de elită îndeosebi, de a cunoaşte şi stăpâni prin orice mijloace şi cu orice preţ, a structurat modernitatea şi postmodernitatea într-o civilizaţie a ştiinţei şi tehnicii cu mii de citadele-universităţi şi cu armate de milioane de cercetători, a căror existenţă spirituală se desfăşoară în cadrele evocate de mitul faustic. Importanţa cărţii lui Jaroslav Pelikan constă tocmai în faptul că desluşeşte pentru cititor – în complexa ţesătură a acţiunii dramei Faust de Goethe – dimensiunile teologice ale dramei omului modern simbolizat de Faust, anume panteismul său în cunoaştere, politeismul său în estetică, monoteismul salvator şi dătător de sens al vieţii în morală, precum şi riscurile mefistofelice şi diabolice ale posibilelor deraieri nihiliste de la aceste atitudini teologice: ura pentru raţiune înlocuind ştiinţa în domeniul cunoaşterii, vrăjitoria şi cultul diformului care dezbină în locul frumuseţii unificatoare în domeniul esteticii, înlocuirea faptei bune cu dreptul celui mai tare în domeniul moralei, pe care le vedem adesea dominante în epoca actuală.
Recomandăm cartea ca o introducere iniţiatoare în desluşirea dramei Faust de Goethe, dar şi ca o invitaţie la meditaţie privind condiţiile mântuirii omului modern.
Revista ortodoxă
