Pr. Dimitri Dudko - Îmi strig Credinţa cu timp şi fără timp
Mărturisirea cu curaj a adevărului în timpul celei mai aprige stăpâniri ateiste, misiunea rodnică pastorală şi destinul personal, eclesial şi postum dramatic, fac din viaţa şi scrierile părintelui Dimitrie Dudko o operă de referinţă pentru memorialistica epocii martirice din timpul comunismului. Născut în anul 1922 într-o familie de ţărani, părintele Dimitrie cunoaşte de mic copil brutalitatea colectivizării şi foametea din anii 1930. Participă în 1943-1945 la război, apoi intră la Academia Teologică din Zagorsk – Moscova, unde este arestat pentru poezii considerate subversive, făcând opt ani de munca silnică. Reabilitat după moartea lui Stalin (1953) se întoarce la Moscova (1956), dar poliţia îl mai suspectează şi abia în 1960 este hirotonit preot. Mutat la marginea vechii Moscove în 1963, în 1966 este arestat din nou. Interogat, eliberat, monitorizat în permanenţă de către poliţia de stat (KGB), percheziţionat şi ameninţat că va fi alungat din biserica sa, la data de 1 octombrie 1972 a denunţat public într-o predică acţiunile KGB-ului împotriva sa. Din decembrie 1973 inaugurează o serie de conferinţe duhovniceşti cu mare impact atât în Rusia cât şi în Occident unde multe dintre ele se vor publica.
Prigonit de proprii ierarhi, trimis în exil în afara Moscovei, imobilizat la pat în urma unui accident regizat de KGB, părintele Dimitrie este în cele din urmă disponibilizat, interzicându-i-se orice contact cu credincioşii care îl caută, însă, în continuare. Arestat din nou în ianuarie 1980, reeducat prin metode psihiatrice, pus să se dezică de propria activitate într-un spectacol regizat de KGB la televiziunea sovietică, zdrobit practic de sistemul de oprimare comunist, părintele Dimitrie lasă în urmă o activitate şi o operă care vorbesc de la sine plasându-l în rândul marilor mărturisitori din timpul prigoanei comuniste. Aceasta în ciuda unor alunecări naţionaliste şi xenofobe de la sfârşitul vieţii, scuzabile datorită conjuncturii social-politice, vârstei înaintate şi, mai ales, datorită părăsirii şi izolării sale chiar în Biserică.
Recomandăm cartea ca o invitaţie la lectură şi meditaţie asupra relaţiei dintre Biserică şi stat şi asupra posibilităţii şi condiţiilor mărturisirii şi martiriului în epoca modernă.
Revista ortodoxă
