Povestiri ortodoxe

De obicei, cînd se vorbește de ortodoxismul rus, se face referire la Dostoievski. Cehov nu și-a făcut faimă de credincios. Omul care spunea că a fi binecrescut nu înseamnă să nu verși sosul pe fața de masă, ci să te faci că nu observi atunci cînd îl varsă cel de lîngă tine, a trăit într-o discreție absolută. „Omul bun se rușinează chiar și în fața unui cîine” era convingerea lui. Prea puțini cunoșteau sentimentele religioase ale lui Cehov. Totuși marele scriitor era de părere că „omul trebuie să fie credincios sau să caute credința, altminteri viața lui este pustie”.

Antologia de faţă este, fără îndoială, o baie de lumină şi un izvor care ţîşneşte curat din adîncurile celei mai autentice tradiţii evanghelice şi patristice. Povestirile adunate aici au fost scrise în diferite perioade ale vieții autorului, exprimînd preocuparea neîncetată pe care a avut-o Cehov pentru taina credinței. Cititorul, credincios sau nu, are ocazia să vadă viața cotidiană a credincioșilor ortodocși, cu frămîntările și sclipirile ei, oglindite de pana unuia dintre cei mai mari scriitori pe care i-a avut omenirea.

Ieromonah Savatie Baştovoi