Te cunoști pe tine însuți?

Prefata – Preot Prof. Dr. Constantin Coman

Traducere – Cristian Spatarelu

Extras din subcapitolul Omilia a II-a: De ce se închide omul în sine în chip bolnăvicios  (p. 109) Extras din subcapitolul O arma de aparare (p. 110) Aceasta inchidere in sine nu este intamplatoare. Este cu siguranta o boala, dar este totodata si o forma de aparare a omului.

Am putea spune ca este o stradanie a omului sa nu-i fie furata m sa nu-i fie distrusa personalitatea. De vreme ce nu stim sa traim in aceasta societate si nici in familie, atitudinea mamei, atitudinea si actiunile parintilor fata de copii pot fi, adeseori, distrugatoare pentru personalitatea copilului.

Personalitatea, care este data de Dumnezeu, si este radacina si structura fiecarui om, nu poate fi distrusa usor. In stradania ei de a nu se lasa distrusa, fiecare personalitate actioneaza altfel. Fireste, modul in care actioneaza este patologic, este bolnavicios, este in afara abordarii corecte a lucrurilor, in orice caz personalitatea nu se preda usor.

Atunci cand cineva se supune in chip patologic, cand se inrobeste, cand se supune slugarnic – precum copilul care, in cele din urma, se supune mamei si, prin actiunea aceasta, pare ca personalitatea lui este distrusa, si asa este – foloseste o arma de aparare pe care o poseda, pentru ca personalitatea lui sa nu fie distrusa complet.

Este ca si cum ar spune: “Nu ma pot descurca. Mama si ceilalti se comporta cu mine ca si cand nu ma pot descurca, decat daca-mi plec capul, ca sa salvez ce se mai poate”. Daca-mi este ingaduit sa spun, este asemenea prizonierului care se preface cuminte si ascultator fata de cei care l-au prins si este dispus sa lucreze cu bunavointa tot ce I se da, pana va gasi prilejul potrivit pentru a evada. Asadar, in ceasul in care personalitatea, intrucat nu se poate descurca altfel, se supune in chip servil, face acest lucru folosind ultima arma de aparare pe care o are, ca sa mai pastreze ceva din sine. Si cand se comporta cu dusmanie fata de ceilalti oameni, foloseste tot o arma de aparare.

Se inchide in sine si foloseste arma de aparare, pentru ca nu exista alta scapare pentru el. Faptul ca nu vede corect lucrurile, este o alta problema. Insa el asa le vede si asa le judeca. Desigur, toate acestea se intampla in subconstient si instinctiv. Ii vede pe ceilalti oameni ca pe niste fiinte rapitoare, care nu numai ca vor sa-i ia hainele si banii, ci vor sa-I distruga si fiinta.

De aceea se inchide, se baricadeaza. Poate sa discute, se poate chiar supune, poate face diverse lucruri, insa, in cele din urma, nu lasa pe nimeni sa se apropie, nu se deschide cu adevarat catre ceilalti oameni. Acest lucru este numicitor, este distrugator pentru om. Tineti minte, insa, ca motivul pentru care face cineva aceasta este tocmai pentru a-si salva personalitatea. Numai ca in loc sa si-o salveze, si-o pierde.