Curajul credintei i-a inspaimantat de multe ori si pe cei mai salbatici prigonitori din Rusia. De 40 de ani incoace, siragul mucenicilor si al marturisitorilor din Rusia nu s-a curmat deloc. Si in ziua de astazi, in partile inghetate din Siberia, unde sunt dusi la munca silnica cei binecredinciosi, chinurile mucenicesti urmeaza regulat.
Sunt unii dintre credinciosii condamnati care nu voiesc sa lucreze in zile de sarbatori si Duminici. Pentru asta li se opreste hrana si sunt batuti fara mila, dar ei rabda cu multumire, pentru porunca lui Dumnezeu. Altii dintre condamnati nu vor sa lucreze deloc pentru stapanire (socotind ca este stapanirea lui Antihrist); pentru asta sunt chinuiti pana la moarte cu batai, cu foame si cu frig, fiind lipsiti de adapost si de hrana. Toti acestia intra in randul noilor mucenici, care uda mereu pomul Sfintei Credinte si imblanzesc mania lui Dumnezeu, care cu dreptate este pornita asupra lumii necredincioase de astazi.
Mai sunt apoi o multime de ravnitori ai credintei, care traiesc ascunsi prin padurile cele nestrabatute din Siberia si Caucaz. Ei duc o viata aspra, ca si Sfintii Parinti din vechime, iar Milostivul Dumnezeu ii acopera, ca sa nu fie descoperiti de stapanire...” - Sfantul Ioan Iacob Hozevitul („Din Ierihon catre Sion” – Curajul credintei)