Rugaciunea in lume

     Dificultatea în Rugăciune este la început, ca în cazul tuturor lucrurilor bune. Trebuie să se obosească mult limba, răscumpărându-şi astfel toată vorbăria deşartă şi toate căderile ei. Rugăciunea să devină obişnuinţă! Fără osteneală multă şi fără exerciţiu, nu devine obişnuinţă. Trebuie să se ajungă la smerenie şi să se arate smerenia, pentru a veni Harul. După aceea se deschide drumul. Rugăciunea se va alipi de respiraţie. Mintea se trezeşte şi o urmăreşte. Vine, odată cu trecerea timpului, uşurarea de patimi. Se ostoiesc gândurile. Se linişteşte inima. Să nu încetezi a aduce înapoi gândul, ori de câte ori ar pleca…! Dumnezeu va vedea voinţa şi strădania ta şi va trimite Harul Său să aducă mintea înapoi, să o adune în sine. Când vine Harul, toate se fac cu bucurie, fără osteneală.

       Păstrează cât poţi măsura somnului şi a pântecelui, pentru a putea să-ţi păzeşti limba ta şi ochii tăi! Şi când se va întâmpla să mănânci sau să dormi mai mult, atunci şi pentru lucrarea lui Dumnezeu să te osteneşti mai mult. Se vor amărî demonii văzând că într-un loc ispitesc şi în altă parte sunt biruiţi…!