La capatul lumii

O nuvela captivanta despre crestinarea locuitorilor nordului indepartat de catre misionarii rusi

Nikolai Leskov este un clasic al literaturii ruse despre care criticii spun că a avut nenorocul să fie contemporan cu Tolstoi și Dostoievski, motiv pentru care a rămas mai puțin cunoscut. Tolstoi îl considera „cel mai bun cu­noscător al sufletului rus”, iar Cehov îl considera printre dascălii săi în ale scrisului.

La capătul lumii surprinde dificultățile propovăduirii cre­din­ței ortodoxe în lumea exotică a Nordului îndepărtat, cu riscurile și defectele la care este supusă predica atunci cînd ea devine politică imperială. Cititorul este readus în universul mărturisirilor din Duhovnicul închisorilor a ar­hi­mandritului Tihon sau al Povestirilor ortodoxe de Anton Cehov, apărute în seria de proză la Editura Cathisma și care s-au bucurat de un mare succes la public.
Este povestea prieteniei dintre un episcop cărturar tri­mis într-o eparhie din Nordul îndepărtat și un ieromonah lipsit de carte, dar bogat în experiență duhov­nicească. Teoria Academiei teologice din Sankt-Petersburg se lovește de practica unui monah provenit din rîndurile băștinașilor închinători la idoli. Povestirea are la bază personaje reale, după cum o mărturisește însuși Leskov: „Nu găsesc nici un motiv să ascund faptul că arhiereul ale cărui amintiri alcătuiesc această povestire este nimeni altul decît re­gretatul arhiepiscop al Iaroslavului, Înaltpreasfinția Sa Nil, care a povestit toate aceste întîmplări unui locuitor al Sankt-Petersburgului, contemporan nouă, persoană demnă de încredere și onorabilă…”