Scrierea de faţă ne introduce cu discreţie în atmosfera plină de taină a Sfintei Liturghii şi a sensurilor care străbat cuvintele ei înmiresmate de har. Distinsa autoare îşi motivează demersul în cheia onestă a propriei sale experienţe de înţelegere progresivă bogăţiei de sens a Sfintei Liturghii: "poate că ficare om se roagă zilnic la el acasă. Dar, între rugăciunea de acasă şi rugăciunea de la biserică, sau, mai bine zis, între rugăciunea de acasă şi slujba de la biserică este o mare deosebire, o deosebire pe care nici eu nu am învăţat-o de mult. De când am învăţat-o însă, îmi pare rău de toate duminicile pe care le-am lăsat să treacă fără să ma fi dus la biserică. Dacă aş avea vreo putere, aş întoarce toate duminicile înapoi, m-aş vârî în strană şi aş privi, aş urmări, aş lua parte, din tot sufletul, la toată slujba. Câţi cunosc înţelesul formelor religioase? Câţi cunosc chiar înţelesul obiectelor de care se servesc preoţii în biserici? Ani de zile le-am privit fără să le înţeleg. Este o greşeală. Să nu primeşti niciodată nimic în viaţă fără să înţelegi..."
Harta site