Imnele Sfintei Scripturi

Volumul este deschis de studiul intitulat „O nouă specie a imnografiei bizantine: condacul. Scurtă introducere în elementele sale definitorii”. Semnatarul textului evidenţiază atât istoria apariţiei acestui gen al imnografiei bizantine, cât şi elementele de componenţă (refren, structură metrică, strofă), deosebit de importante pentru studierea imnografiei Sfântului Roman.

Lucrarea este continuată apoi de traducerea unui număr de şaptesprezece condace, împărţite de editori – din considerente metodologice – în două secţiuni: Imnele Vechiului Testament (opt condace), respectiv Imnele Noului Testament (nouă condace). Prezentul volum evidenţiază acele condace ale Sfântului Roman ce au la bază evenimente descrise de Sfânta Scriptură. Propunem, aşadar, cititorului român o perindare prin imaginile scripturistice, vetero şi neotestamentare: de la crearea şi căderea în păcat a protopărinţilor până la răstignirea Domnului. Prin reliefarea acestor condace, am căutat să descriem atât raportul tip-antitip prezent în Sfânta Scriptură, cât şi evidenţierea erminiei istoriei soteriologice, în al cărei centru se află Persoana Mântuitorului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului, „în veci acelaşi” (Evr. 13, 8).

Aceste traduceri inedite sunt însoţite atât de note ce privesc ocurenţele biblice şi sursele de inspiraţie ale Melodului bizantin, cât şi de o notă informativă pentru fiecare secţiune. Credem că un astfel de demers îl va apropia şi mai mult pe cititor de opera Sfântului Roman, în care va regăsi atât subtilităţile de natură teologică, prezente în epoca în care Melodul a activat, cât şi acele exprimări plastice ale autorului bizantin în vederea creionării cadrelor istoriei mântuirii umane, din care el nu se exclude.

drd. Alexandru Prelipcean