Îţi recomand o carte
(Bunica către nepoţelul său)
Scumpul meu nepoţel! Îţi trimit o carte foarte interesantă, din care, citind-o cu luare-aminte, ai putea să afli lucruri cu adevărat folositoare, ba chiar întru totul necesare celui ce vrea să devină în viaţă om cărturar, cu scaun la cap, cum se zicea cândva în popor.
E scrisă această carte de Părintele Alexandru Stănciulescu-Bârda, contemporan cu noi şi, după cum se vede, înzestrat de la Dumnezeu cu dar scriitoricesc deosebit. Prin atare afirmaţie ţin să-ţi atrag atenţia că se citeşte cartea uşor, cu tragere de inimă şi nu o poţi lăsa din mâini cu una-cu două.
Titlul cărţii e scurt de tot – „Urme” se numeşte ea, dar cuprinde în sine sensuri adânci, menite să ne dezvăluie, pe parcursul pătrunderii în conţinut, ceea ce a izbutit să înfăptuiască în viaţa sa autorul. Şi cum sunt descrise toate! Cu o măiestrie uimitoare, aşa, întrucât rămâi profund impresionat de fiecare întâmplare, eveniment sau situaţie despre care ni se povesteşte. O adevărată splendoare literar-artistică avem la dispoziţie! Vine ea, cu certitudine, din îmbinarea reuşită a vocabularului extrem de bogat ce-l posedă autorul, cu folosirea cuvântului potrivit la locul potrivit. Tablourile astfel create parcă ar prinde viaţă şi-ţi trezesc imaginaţii vii despre celea ce au avut loc în timpuri mai mult sau mai puţin îndepărtate de zilele noastre. Important este şi faptul că accentul pe care îl pune, în contextul dat, Părintele Alexandru pe specificul naţional al neamului românesc, se face foarte bine simţit de către noi, cititorii de azi, ceea ce de asemenea se datorează iscusinţei lui de scriitor talentat.
Cartea aceasta, scumpul meu, e şi un îndrumar preţios pentru toţi doritorii de a-şi cultiva grijuliu, în mod continuu limba. Căci stilul literar al autorului poate fi considerat drept model perfect la formarea frazelor frumoase, ne poate servi ca exemplu grăitor şi la folosirea frecventă a expresiilor folclorice create cu mult tâlc de strămoşii noştri, încă ne oferă şi posibilitatea de a savura înţelepciunea numeroaselor proverbe româneşti din tezaurul creaţiei populare ce ne este lăsată moştenire de la predecesori.
Dar te cucereşte cartea nu doar prin stil artistic înalt, ci şi prin conţinut destul de original. Naraţiunea în cea mai mare parte e desfăşurată cronologic, cu relevarea specificului vieţii sociale şi al psihologiei oamenilor în perioade concrete de timp. Şi-i reuşeşte aceasta autorului de minune! Aşa că pe drept îl putem considera cronicar neîntrecut nu numai al comunei în care trăieşte şi al parohiei în care slujeşte, ci şi al unor aspecte din viaţa socială a întregii Românii din ultimii 30-40 de ani. Importanţa istorică a unor asemenea „cronici” la sigur că va fi apreciată cu nespusă recunoştinţă de generaţiile viitoare ce vor veni să continue calea neamului spre propăşire. Nouă însă, celor de azi, ne-ar sta bine să nu ratăm şansa şi să punem un început de bun augur meritatei recunoştinţe, ca trăitori ai aceluiaşi veac dimpreună cu Părintele Alexandru.
Pe cititorii cei mai tineri, precum eşti tu, scumpul meu, sper să-i impresioneze în mod special povestirea despre aceea cum a ajuns autorul să-şi vadă realizat visul de a deveni scriitor. Ne-o mărturiseşte cu mare sinceritate Părintele Alexandru: nu a lăsat să i se stingă vreo dată dragostea cea mare de carte ce a simţit-o încă din copilărie. Citea cu nesaţ, citea la şcoală chiar şi în timpul altor lecţii afară de cele de literatură, citea şi când păştea vacile, citea şi acasă până seara târziu. Fiind într-atât de mult pasionat de cititul literaturii artistice, cei maturi adesea îl iertau pentru şotiile şi năzbâtiile ce le făcea, fiindcă pe atunci lumea îi respecta cu onoare pe ştiutorii de carte, manifesta atitudini sănătoase faţă de fenomenul lecturii ca atare. De fapt aşa ceva întâlnim şi în prezent, că mulţi părinţi ar dori să-şi vadă neapărat copiii oameni învăţaţi, buni specialişti într-un domeniu sau altul. Dar nu întotdeauna copiilor noştri li se cultivă la timp dragostea de carte, pe care ei având-o, ar fi greu să-i rupi de la citit. Cam rar în ziua de azi cititul cărţilor se pune pe prim-plan în educaţia personalităţilor de mâine, preferindu-se alte diferite ocupaţii cu scop de instruire.
Tu, scumpul meu nepoţel, fii prieten bun cu cartea. Ea te va învăţa cum să foloseşti şi pentru tine personal, dar şi pentru întreaga societate, „talanţii” cu care te-a înzestrat Dumnezeu, adică toate capacităţile ce le are un copil ager, dezgheţat şi deştept. Ca să pricepi acest lucru cât mai devreme, citeşte cartea „Urme” pe care ai primit-o de la mine şi te vei convinge ferm, că învăţămintele Părintelui Alexandru Stănciulescu-Bârda sunt foarte binevenite pentru acei ce intenţionează să se adâncească în înţelepciunea cărţilor.
Îţi doresc să ai mereu sprijinul lui Dumnezeu în munca cu cartea! Depune stăruinţa cuvenită şi atunci cu certitudine că vei izbuti să acumulezi cunoştinţe suficiente pentru a-ţi afla rostul în viaţă. Ai putea atunci să laşi şi fapte frumoase în urma ta, aidoma celora cu care şi-a împodobit drumurile parcurse Părintele Alexandru.
Dr. conf. univ. Ana Sofroni
02.05.2012,
Brescia (Italia)
Revista ortodoxă
