Omul fara chip

Demersul de față, care nu este rodul cunoştinţelor de bibliotecă, ci al experienţei, s‑a născut din confuzia şi îndoielile pe care starea lumii contemporane le produce față de eficacitatea învăţăturii creştine. Nu se adre­sează oamenilor care sunt hotărâţi să evite cu orice preţ ceea ce s‑ar putea să le provoace neplăcere; nici celor care în chip nevrotic simt nevoia de a crede că în viaţa, opţiunile, filosofia lor au atins perfecţiunea şi, în con­se­cinţă, nu vor să facă nici o schimbare, ci celor care nu neagă şi înfruntă cu îndrăzneală faptul că sunt purtătorii unei firi căzute, că păcatul şi eşecul reprezintă destinul comun al oamenilor; se îndreaptă spre cei cărora o eventuală schimbare nu le provoacă spaimă, ci entuziasm.(Pr. Filotheos Faros)