Mostenirea teologica

„Un om extraordinar, propovăduitor înflăcărat, slujitor ­râvnitor al altarului, Arhiepisco­pul Ilarion era foarte apreciat de clericii din Moscova şi iubit de popor. Însăşi înfăţişarea lui se impunea prin măreţia şi eleganţa sa austeră. «Iată un adevărat ierarh!» – aceste cuvinte se năşteau involuntar în mintea tuturor celor care îl vedeau.”
Arhiepiscopul Ilarion Troiţki a fost unul din stâlpii pe care Dumnezeu a întărit Biserica Rusă în timpul prigoanelor bolşevice. El a fost ajutorul de încredere al Sfântului Patriarh Tihon; datorită energiei lui nesecate, în Moscova a fost refă­­cută unitatea biseri­cească. Arestat de comunişti, este întemniţat în lagărul morţii de la Solovki. Arhiepiscopul Ilarion privea lumea cu ochi duhovniceşti şi toate le lucra spre ­folosul ­sufletesc. El spunea că închi­soarea este o şcoală preţioasă de cultivare a virtuţilor. „Dacă eşti nedreptăţit şi prigonit, ­spunea el, iată un prilej bun de culti­vare a nevoinţelor; dacă cineva te jigneşte sau te bate, trebuie să te smereşti, iubindu‑l pe cel ce‑ţi doreşte răul”… Mai ales mulţumită lui, în anii ’20, ­lagărul de la Solovki a fost un fel de vatră duhovnicească, lângă care mulţi au aflat mântuirea. ­Trimis în exil pe viaţă în Kazahstan, pe drum s‑a îmbolnăvit grav de tifos şi a murit.
Pentru viaţa lui sfântă şi mărturisirea adevărului lui Hristos în cele mai cumplite vremuri ale prigoanei, în anul 1999 a fost proslăvit de Biserică în ceata sfinţilor.