Biserica - Trupul lui Hristos (II)

„În afara Bisericii nu este mântuire.” Pentru ­Biserică, cuvintele Sfântului Ciprian sunt deplin adevărate, ca una care se ştie pe sine având ple­ni­­­­tu­dinea harului mântuitor şi îndumnezeitor şi pu­­­terea de a‑l împărtăşi credincioşilor săi. […] Bi­se­rica Ortodoxă nu judecă pe cei din afara ei, ­lăsându‑i în seama Judecăţii ce va să fie a lui ­Dum­nezeu, după cuvântul Apostolului, care spu­ne: Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? (Romani 14, 4); Ce am eu ca să judec şi pe cei din afară? Însă pe cei dinăuntru, oare, nu‑i judecaţi voi? Iar pe cei din afară îi va judeca Dumnezeu (I Corinteni 5, 12‑13). Ea nu face decât să‑i socotească în afara sa pe cei care, cunoscând‑o, au ales să rămână deoparte.
Ca Trup al lui Hristos însufleţit de Duhul, are însă datoria de a se strădui să adune în sânul său, treptat‑treptat, întreaga omenire, pentru ca într‑însa „toţi să fie una”, adică toţi oamenii, de acum şi din viitorime, să fie, prin lucrarea Duhului, cu adevărat cuprinşi în Hristos, Care, luând firea omenească, a cuprins în Sine tot neamul omenesc ca să‑l mântuiască şi să‑l îndumnezeiască.
Iconomia Bisericii se face astfel, în această pri­vin­ţă, împlinitoarea iconomiei Cuvântului în­tru­pat pentru noi şi a noastră mântuire.