Minunile lui Arsenie Boca

Părintele Arsenie, când m-a văzut, după ce am intrat, s-a dat jos de pe schelă și mi-a zis: "Bine ai venit, Petre". Mi-a zis pe nume! Părintele purta ochelari fumurii. Atunci s-a întâmplat minunea cea mare. Am văzut venind, de la ochii Sfinției Sale, spre ochii mei, două funii de foc! Eu m-am minunat tare, însă el mi-a reprodus gândul și mi-a zis: "De ce zici așa, Petre: Doamne, ce ochi minunați are părintele Arsenie?! Uite, sunt ochi ca și ochii tăi". Apoi, și-a luat ochelarii de la ochi. Luminile cerești au dispărut, însă eu nu le voi uita niciodată! În ochii Părintelui Arsenie am văzut lumina cea adevărată, pe care au vazut-o Sfinții Apostoli pe Tabor, la Schimbarea la Față, și care se arată la Ierusalim, aprinzând Sfântul Mormânt al lui Hristos, la Sfânta Înviere, în fiecare an. De aceea, după mai mulți ani, Părintele Arsenie îmi zicea că nu e cazul să merg la Ierusalim, ci Să-L rog pe Dumnezeu, pe Maica Domnului să-Și facă Ierusalim ceresc în inima mea.