Traversam un timp marcat de suprematia informatiei de tip vizual, o epoca in care chipul omului e mereu distorsionat prin canalele media, fie prin exaltarea lui gratie unui sistem de valori strain Evangheliei, fie printr-un segment al artei contemporane, fie chiar prin pictura bisericeasca realizata adesea intr-o viziune lipsita de miez teologic. In fata acestor derapaje, Biserica ofera ca alternativa perspectiva spirituala a icoanei, fireste a celei zugravita intr-o maniera canonica si beneficiind de un limbaj vizual transparent semnificatiilor teologice profunde. Icoana indeamna la introspectie, ne trezeste din falsele inchipuiri si face amintire de frumusetea veacului viitor spre care trebuie sa cautam cu prioritate. Prin ea, chipul omului apare nefalsificat si in adevarata lui lumina.
Volumul de faţă se constituie într-o culegere de studii de teologie a icoanei şi trebuie privite ca rod al prestigioasei tradiţii iconografice cultivată de câteva decenii la Institutul Saint-Serge din Paris. Probleme precum limbajul iconografic, libertatea artistului, fundamentul dogmatic al icoanei, conţinutul ei sacramental, decadenţa acesteia, legitimitatea sfinţirii ei, frecventele ei simboluri şi altele sunt tratate cu pricepere şi acrivie de autorii acestor studii, Vasile Manea, Leonid Uspensky, Pr. Boris Bobrinskoy, Pr. Stephan Bigam şi Elisabeth Ozoline.
Harta site