Reflectii: o calatorie duhovniceasca

Ne putem intoarce la Tatal. Ne putem intoarce cu incredere de vreme ce El este pecetea demnitatii noastre. El este Cel care vrea sa ne mantuiasca. El este Cel care nu cere de la noi decat un singur lucru: "Fiule, da-mi inima ta; toate celelalte ti se vor adauga tie", asa cum spune Ecclesiastul. Acesta este drumul care ne duce pe noi toti, pas cu pas, din locul in care ne aflam acum, orbi si in afara Imparatiei pe care tanjim sa o vedem implinita inlauntrul nostru si cuprinzand toate, pana ce ne aflam inaintea judecatii lui Dumnezeu. Intelegem cat de simpla este aceasta judecata, cat de mare ar trebui sa fie nadejdea in noi, si cum, in aceasta nadejde, putem sa strabatem pana la Dumnezeu, increzatori, stiind ca El este judecatorul, dar, mai presus de orice, El este impacarea pentru pacatele noastre. Atat de drag Ii este omul, atat de pretios, incat tot ceea ce este viata, tot ceea ce este moarte, toata agonia si pierderea lui Dumnezeu, tot iadul pe care l-a suferit Fiul cel Unul Nascut este masura valorii pe care El o ataseaza la mantuirea noastra.

Mitropolitul Antonie de Suroj