Bine esti cuvantat, Doamne

Cand o pace adanca mi se revarsa in suflet si nici un vant puternic nu o tulbura, din strafundurile inimii cu un simatamant plin de recunosctinta se intalta: Bine esti cuvantat, Doamne!. Cand chipul senin al unui frate si cuvantul lui iubitor ma intampina si inima tresalta de duhovniceasca bucurie, un glas tainic dinlauntrul murumura: Bine esti cuvantat, Doamen!. In fata sfantului Prestol cand inima se topeste inaintea milostivirii celei negraite a Stapanului, un fior adna suspina: Bine esti cuvanta, Doamne!.

Uneori insa, nori negri si amenintatori se ivesc pe cerul cel launtric si un cant vrajmas vrea sa ma invaluie… Atunci cu spatima, inima-mi rosteste: Al Tau sunt eu, mantuieste-ma! Cand piciorul sovaie si este amenintat cu alunecarea in prapastie, un strigat de ajutor izbucneste: Al Tau sunt eu, mantuieste-ma!. Cand vrajmasul imi da tarcoale, sa ma inghita, inima infricosata cauta pe Domnul: Al Tau sunt eu, mantuieste-ma!.

Si asa, adeseori: in chilie, la biserica, la lucru, la masa, pe cale, ma vad ca la spovedania cea de taina din fata Stapanului si in inima rasuna cele doua refrenuri:

Bine esti cuvantat, Doamne!

Al Tau sunt eu, Mantuieste-ma!

Ieromonah PETRONIU