Autobiografia si Vietile unui staret

Egumen la Athos, Dragomirna, Neamt si Secu intr-un moment decisiv al istoriei spirituale a Rasaritului Europei, staretul Paisie Velicikovski (1722–1794) declanseaza o mare miscare de renastere duhovniceasca intemeiata pe intoarcerea la Parintii Filocaliei si rugaciunea lui Iisus, ale carei reverberatii se resimt pana astazi.
Veritabil „roman monahal”, Autobiografia Cuviosului Paisie ofera o marturie vie asupra anilor sai de ucenicie duhovniceasca. Continuand relatarea aventurii spirituale paisiene, Viata lui Paisie scrisa de monahul Mitrofan surprinde din interior etapele uneori dramatice ale constituirii comunitatii paisiene pana la moartea staretului.
Publicarea alaturi de aceste documente a biografiilor romanesti, a unor texte liturgice si, mai ales, a Asezamintelor care au reglementat viata comunitatilor paisiene speram sa contribuie la o reconsiderare lucida a locului si rolului lui Paisie in istoria spiritualitatii panortodoxe si romanesti, si la o precizare a coordonatelor exemplaritatii si actualitatii renasterii spirituale propuse de el.
„Eu sunt absolut sigur ca, daca Mantuitorul nu ne-a pedepsit pentru prabusirile morale si nevredniciile ce au urmat si daca El a acoperit de slava neamul nostru, ridicandu-i toate umilintele istorice, aceasta bogata indurare i-a fost cucerita de veacul transfigurat al paisianismului. E veacul de aur al Ortodoxiei romanesti.”

Nichifor Crainic