Nici prea devreme, nici prea tarziu.

Dacă vrei să ajungi să-ți trăiești vârsta de mijloc conștient și responsabil de destinul și menirea vieții tale, bucurându-te mai apoi de bătrâneți frumoase ca rod al acumulărilor spirituale și materiale, e necesar să te oprești, nici prea devreme, nici prea târziu, în fața întrebărilor existențiale critice ce așteaptă a-ți fi adresate și care te vor face să înțelegi de ce vârsta de mijloc e mai mult o problemă de atitudine față de viață decât o problemă de vârstă, în ce chip poate deveni o etapă nebănuit de interesantă, plină de sens și entuziasm, cu ocaziile și posibilitățile ei nemaiîntâlnite, cu alte cuvinte, ultima șansă de a învăța autentica artă de a trăi.
„Persoana care e liniștită, suficient de stabilă și lipsită de angoase lăuntrice, ținându-și mintea trează și preocupată, care continuă să fie animată de interese constructive până la vârsta de șaizeci de ani, nu va fi tulburată de intrarea în vârsta de mijloc și va fi foarte puțin îngrijorată sau neliniștită de apropierea bătrâneților.
Cu cât se interesează cineva mai mult de viață, cu atât mai mult și mai deplin trăiește prezentul și cu atât mai favorabil îi va fi viitorul.”

Pr. Filoteu Faros