Adierea duhului

Preotul nu are putere, în sens lumesc. Nici una. Preotul nu are drepturi, ci are numai acel cutremurător și minunat, cu totul dumnezeiesc, privilegiu, de a iubi până la moarte, și încă moarte pe cruce. Unul din nevoitorii din Apus, întrebat fiind ce este acela un preot, a spus: "Preotul este un om răstignit." Este omul care s-a lepădat și se leapădă și ar trebui să se lepede, iar și iar, ceas de ceas, de sine însuși, de oricare drept pe care l-ar fi avut; nu doar de mincinosul drept de a face ceva rău, de a fi păcătos, ci chiar și de cele mai firești drepturi ale unui om, de cele mai legitime drepturi ale vieții omului. El este chipul lui Hristos, el este icoană, el este grija lui Hristos (pentru om), dragostea lui Hristos, este sângele lui Hristos, care poate fi vărsat oricând.

A sta înaintea Domnului pentru popor nu înseamnă a te simți tu aparte, vreun privilegiat oarecare, unul care are intrare în Altar și de acolo înalță rugăciuni. A sta înaintea Domnului pentru popor înseamnă a te simți atât de una cu acest popor încât fiecare strigăt al acestuia, fiecare geamăt, fiecare implorare, fiecare strigăt de pocăință, fiecare bucurie să curgă prin tine, așa cum curge apa prin uluc. Iar aceasta pare a fi un lucru înfricoșător.

Mitropolit Antonie de Suroj