Maxim - marturisitor si sfant

Prezenţa unor oameni pe pământ nu are sfârşit. Ei continuă să existe dincolo de perioadele istorice în care au trăit. Viaţa lor nu se caracterizează prin scurtimea strălucirii unei artificii. Devin semne ale neîndoielnicei relativităţi a timpului, îi dau formă şi o colorează. Iar atunci când pleacă din lumea văzută, întregind ciclul vieţii pământeşti, absenţa lor nu înseamnă nicidecum uitare sau dispariţie. Prezenţa lor se continuă presărată cu lucrările duhovniceşti autentice pe care le-au lăsat în urmă.

Maxim este o astfel de prezenţă. Sfânt şi mărturisitor… A apărut istoric în realitatea zdruncinată a Constantinopolului secolului al VII-lea, pe care nu ştiu dacă să-l numesc întunecat sau luminos, poate puţin din amândouă.