In drum spre Emaus

Bună ziua, stimați radioascultători...

Cam așa începe fiecare dintre meditațiile propuse de la microfonul Radio Trinitas, meditații care alcătuiesc împreună acest volum. Sunt doi ani de transmisie, a câte patru minute fiecare text, de trei ori pe săptămână, a gândurilor mele despre Evanghelie. Nu pot fi socotite predici depline, cum ar spune unii. Nici nu aveam cum să exprim cuvintele de învățătură decât așa, pe formatul propus, ca simple fărâmituri de prescură. Un soi de respirări, atinse de conjunctura cotidiană, de oboseală ori de surmenajul social al texturii de lumină din care se hrănește sufletul creștinului azi. Nu, nu sunt înregistrate pe grabă și nici doar conjuncturale. De aceea, la îndemnul unora dintre ascultători, le-am așezat într-un clasor de timbre vocale, încercând, pe cât a fost posibl, să nu le ucid oralitatea.
A vorbi dinaintea microfonului unui radio cu evlavia atmosferei din amvon, fără a periclita demersul de comunicare socială a adevărului evanghelic, nu-i simplu joc cultural. Se simte în adâncul sufletului o adâncă și benefică tensiune legată de prea-scurtul timp în care rostești. Mereu am constatat că aș fi spus altfel, altcum. Uneori reluarea subiectului a însemnat o nouă latură a Evangheliei, tăiată în adâncimea de diamant pe care aceasta o are. Veți vedea marcate cu cifre romane etapele rubricii radio transformate acum în carte. Prima zi, a doua zi, a treia zi. Un soi de construcție-reconstrucție a exegezei, de dragul ascultătorilor. Pentru că dincolo de limitele studioului Radio Trinitas – îngăduiți-mi această mărturie –, văd pe bunii noștri creștini ascultând. În liniștea camerei celui bolnav, la serviciu, la bordul mașinii ce străbate balansul necruțător al șoselei, în camera de studiu, în taina înmiresmată a mănăstirilor știu că sunt oameni care ascultă. Și se bucură. Lor, bucuroșilor ascultători, le dedicăm acest volum reconstruit din rostiri. În speranța că le va aduce bucuria Ucenicilor pe drumul Emausului!

Autorul