Robia pacatului si bucuria eliberarii

Sfântul Ioan Gură de Aur spune că dragostea adevărată vede lucrurile la adevărata lor valoare. Mulți caută valorile în străinătate și uită că au plecat din locul care le-a dat tot ce poate fi mai scump: viața, nevinovăția copilăriei și credința.
Acestea fac parte din prima dragoste pe care am părăsit-o. Ne întoarcem și nu mai găsim nimic din ce a fost pentru că omul consumator, lăcusta care distruge totul, a stricat frumusețea simplității.
Suferim pentru că sufletul nostru este dărâmat și noi zidim la străini. Ne este dor de copii și nu putem să-i scoatem din robia televizorului și a internetului. Ei s-au născut într-o lume nouă și nu vor mai respira niciodată aerul fără poluare și nici nu vor mai vedea soarele așa cum a fost odată.
Ne plângem de bolile și greutățile pe care le avem și nu ne dăm seama că cel care ne face viața grea și urâtă este păcatul.
Omul obosit de iadul pe care l-a creat își poate găsi liniștea fugind de zgomotul patimilor dinlăintrul său. Se poate mulțumi cu puțin și va fi fericit atunci când își va găsi un prieten smerit. Acolo unde este Hristos este bucurie și iadul își pierde robii săi. Hristos a sfințit suferința, ne-a învățat că pentru a ne putea duce crucea trebuie să iertăm și ne-a arătat că după cruce urmează bucuria.