Opere complete I - Sfantul Ioan Damaschin

Volumul I al Operelor Complete ale lui Ioan Damaschin, editie bilingva. Volumul contine primele doua parti ale operei lui principale Izvorul Cunoasterii, anume Dialectica si Despre eresuri.
Introducerea, notele si traducerea au fost facute de Adrian Tanasescu (traducatorul principal), Cornel Coman si Cristian Chivu.

Nota asupra editiei

Cele doua scrieri ale sfantului Ioan Damaschinul cuprinse in volumul de fata constituie primele doua parti ale trilogiei Izvorul cunoasterii – opera teologica fundamentala a acestui geniu atat de multilateral, scrisa ca raspuns la cererea sfantului Cosma al Maiumei, fratele sau adoptiv si un alt mare imnograf al Bisericii. Cosma, care a urmat la catedra sfantului sfintit mucenic Petru, martirizat de arabi in anul 743 pentru ca – ne spune Hronograful sfantului Theofan Marturisitorul, l-a numit pe Mohamed „proroc mincinos si inainte-mergator al lui Antihrist”, dandu-l anatemei pe el, „si toate basmele scrise de el, si pe toti ce cred intr-insele” .

Asadar, de vreme ce sfantul Ioan a trecut la cele vesnice in anul 749, este limpede ca el a alcatuit aceasta trilogie in ultimii ani de viata – intre 743 si 749. in conditiile in care, ca episcop al Maiumei, Cosma se confrunta atat cu problema monofizita, cat si cu noua amenintare a prozelitismului islamic militant, este firesc ca el sa fi cerut de la marele teolog un instrument care sa-l ajute in disputele legate de invatatura de credinta. Dintre cele trei parti pe care Ioan le anunta chiar din scrisoarea care serveste drept prolog, prima si a treia – Dialectica si Dogmatica – alcatuiesc un tot unitar, pe cand Despre eresuri a fost, in general, perceputa ca avand o importanta secundara: in numeroase manuscrise de data timpurie este omisa, iar in altele este plasata dupa Dogmatica. Motivul nu este greu de inteles: primele optzeci de capitole din „Despre eresuri” sint preluate practic ad litteram din asa-zisul Sumar (Anakephalaiosis) – facut, probabil, la inceputul secolului al IV-lea – al Panarionului lui Epifanie al Ciprului, neprezentand indeobste vreun interes special din punct de vedere informativ, drept care majoritatea covarsitoare a cititorilor neglijau aceasta parte a trilogiei in favoarea celorlalte doua, a caror importanta pentru invatatura de credinta a Bisericii e greu de supraestimat, dupa cum vedem dintr-o nota lasata intr-un manuscris al Izvorului cunoasterii de un copist din vechime: „Desi in epistola sfantul acesta a zis ca dupa va infatisa cele aflate la inteleptii elinilor, apoi va expune cele ale eresurilor si pe urma cele ale adevarului, noi insa am facut altfel: dupa cele ale filosofilor am infatisat cele ale adevarului, apoi cele ale eresurilor – nu impotrivindu-ne sfantului, Doamne fereste, ci preferand sa aflam dupa adevar si cu de-amanuntul cele ale adevarului decat cele ale eresurilor” . intrucat publicarea intr-un singur volum a Dialecticii si Dogmaticii ar fi avut ca rezultat un volum de dimensiuni prea mari, am preferat sa urmam ordinea enuntata de autor.