Fragmente de epistole

Chiar dacă era mai mic de statură, ca şi Ştefan cel Mare, părintele Atanasie se impunea cu prezenţa sa demnă, dar şi poetică, cu puritatea de mucenic şi vieţuirea cuvioasă pe care a petrecut-o în Mănăstirea petru Vodă, unde îşi dă obştescul sfârşit şi se odihneşte somnul de veci, lângă părintele Gheprghe Calciu, colegul său de amărăciuni şi suferinţă.
Putem spune că părintele Atanasie rămâne e icoană vie a generaţiei moderne pentru care şi-a jertfit întreaga viaţă, încălzind zidurile puşcăriilor de pe întreg cupinsul ţării: Chişinău, Vaslui, Aiud, Gherla şi Poarta Albă (lagărul de exterminare al burgheziei româneşti).
Părintele Atanasie a fost şi rămâne un ochi trezvitor al Ortodoxiei şi Neamului Românesc pentru care s-a jertfit cu neostenită râvnă şi pentru care mijloceşte acum înaintea Tronului Ceresc.

Arhim. Justin Pârvu