Vino la mine!

Jenia nu L-a negat niciodată pe Dumnezeu, însă nici nu Îl cunoştea. Şi uneori o copleșea aşa o melancolie, încât într-o noapte a adormit cu lacrimi în ochi.
În vis a văzut-o pe Maica Domnului aşa cum este pictată în icoana „Sporitoarea grânelor”. Jenia s-a trezit fericită auzindu-i vocea:
Vino la mine!
Vin!, a exclamat Jenia, neştiind unde trebuia să meargă.
Ani de zile a întrebat oamenii căutându-și „tabloul” și devenind între timp o persoană ortodoxă credincioasă. La un moment dat, fiind în concediu, Jenia a vizitat-o pe una dintre prietenele sale din Kaluga, şi aceasta i-a propus să meargă împreună la Optina.
Atunci când Jenia a văzut în mănăstire icoana „Sporitoarea grânelor”, a încremenit. Acesta era „tabloul” ei, şi vocea Maicii Domnului a chemat-o din nou:
Vino la mine!
Vin!, a răspuns ea cu înfierbântare şi, vânzându-şi apartamentul, a venit imediat la mănăstire, unde spre sfârșitul vieții a îmbrăcat haina monahala sub numele de maica Vera.