¤ Douăzeci de pași spre mântuire în basmul creștin

Cartea avocatei și scriitoarei Mirela Chelaru este dedicată celui mai cunoscut și mai atipic basm românesc, recitit, la vîrsta maturității, din perspectiva teologiei și misticii creștine. Eseul este precedat de un cuvînt al părintelui Constantin Necula (pp. 5-6) și de „Argumentul” autoarei (p. 7), care adîncește, pe linia Ortodoxiei, perspectiva exegetică deschisă de Constantin Noica în Sentimentul românesc al ființei (1978). „Cartea aceasta vă spune altfel despre poveste. Vă spune, decent și tandru, că Dumnezeu e prezent. Vă spune că a gîndi înseamnă a te lega prin firul de borangic al rugăciunii cu Cerul, amplul Potir nesecat de Taină. [...] Rupt de cer, basmul s-a transformat în țărînă uscată. Din cînd în cînd recitirea lui aduce cîte un strop de lacrimă ce învie în el sămînța de lumină a bucuriei respunerii. A recitării. Mirela Chelaru ne propune o astfel de recitire și recitare a băsmuirii, singura vrajă îngăduită în planul firii creștine a zicerii. Pune laolaltă personaje cu persoane ce au schimbat istoria umanității noastre. Urcă și coboară în văile de sens ale luminii. Simte oare și ea că sufletele noastre au obosit, inundate de toxina informației de tip breaking news? Basmul cere liniște, odihnă, așezare. De aceea citirea lui pare o catismă de psalm la opaiț de tihnă. Citiți și odihniți-vă! Ajunge zilelor răutatea de noapte adîncă în care ne zbatem. Redați-vă tihna poveștilor! Cartea de față este încă o posibilitate. Un drept. Dreptul la basm, la poveste”, scrie prefațatorul. Volumul este ilustrat cu 21 de desene ale autoarei.

Răzvan Codrescu