Taina iubirii

Iubirea este misterioasă, vine fără de veste și pleacă pe neaşteptate. Nu pricepem cum se naşte, nici cum de se stinge şi piere cu totul. Iubirea în această lume este o victimă lipsită de apărare în faţa nestatorniciei omeneşti. Nici o rostire pur omenească nu‑și îndeplineşte vreodată frumoasele făgăduințe. „A iubi” și „a dăinui” nu rimează decât în poezia „primei dimineți”.
Iată de ce Taina Cununiei cere atât de stăruitor minu­nea, harisma, și se roagă neobosit pentru ­„iubire de­să­vârșită”, „legătură nedesfăcută”, „iubirea unuia pentru ­celălalt”. Iubindu‑se unul pe celălalt, soții Îl iubesc pe Dumnezeu. Din fie­care moment al vieții lor irumpe o doxologie împărătească, slujirea soților devenind o cântare liturgică neîn­cetată. De aceea Sfântul Ioan Gură de Aur conchide: „Căsătoria este icoană tainică a Bisericii"