Un parinte cu viata sfanta - Ieromonahul Simon Arvanitis (1901-1988)

În fiecare veac și în fiecare generație, Dumnezeu își are aleșii Săi. Oameni răniți de dragostea Sa se leapădă de voia lor și de plăcerile și bogățiile acestei lumi trecătoare, pentru a trăi în belșugul binecuvântării și al bucuriei duhovnicești. Și, cu cât mai mult se leapădă de ei înșiși, cu atât mai mult fac loc în viața lor lucrării Duhului Sfânt, astfel încât la tot pasul văd împlinindu-se cu ei minuni.

Un astfel de trăitor a fost și părintele Simon Arvanitis, a cărui viață o face cunoscută ucenicul său apropiat, părintele Zosima, care a adunat într-o carte consistentă atât date biografice ale Starețului său, cât și sute de mărturii ale celor care l-au întâlnit sau l-au avut ca duhovnic. Mărturii vii, pline de sensibilitate și recunoștință, ne aduc înainte tot felul de probleme, în care de multe ori ne regăsim, și care primesc o rezolvare prin sfatul și lucrarea Starețului. Ni le împărtășesc oameni care s-au bucurat de adevărate minuni, rodite din rugăciunea puternică a părintelui Simon duhovnicul împreunată cu credința lor neșovăielnică de ucenici.

Pe întreg parcursul cărții răzbate, mai lămurit sau mai discret, felurimea virtuților acestui om cu viață sfântă: hărnicia,  dăruirea, zelul, generozitatea, dragostea de asceză, stăruința în rugăciune, extraordinara ospitalitate, creșterea duhovnicească, înțelepciunea, răbdarea necazurilor, dragostea de semeni, înainte-vederea. Pilda vie a Starețului Simon ne edifică sufletul mai mult decât orice cuvânt, hrănindu-ne la masa bogată a viețuirii sale străbătută de focul iubirii de Dumnezeu și de aproapele.

Iubiților, răul vine din noi și nu de la alții. Iar, pentru ca Dumnezeu să ne facă să înțelegem aceasta, El îngăduie oamenilor răi să ne vatăme. Dacă însă noi nu suntem vinovați, iar oamenii răi se poartă cu noi cu nedreptate, atunci să ne bucurăm și să ne veselim în acea zi. Dumnezeu ne va răsplăti cu cinste însutită, care e acum călcată în picioare de cei nedrepți, și însutit în schimbul acelor lucruri pe care le pierdem sau ne sunt vătămate. Așa că să luăm aminte, să nu ne facem nouă înșine rău. (Starețul Simon)