Adevaruri mari, în cuvinte simple

Participarea noastră la sfintele slujbe și apropierea de Sfânta Împărtășanie; Pocăința și Taina Spovedaniei; Studierea Sfintei Scripturi; Rugăciunea; Participarea noastră conștientă la viața Bisericii; Dialogul dintre credință și știință; Responsabilitatea noastră pentru o mărturie ortodoxă; Tinerii și credința creștină; Iubirea – coroană a virtuților; Patimile cumplite ale lăcomiei și defăimării; Depășirea fricii – sunt câteva dintre subiectele pe care le veți cerceta în această carte, care este rodul unei strădanii pastorale sincere, desfășurată timp de mai multe decenii.
Textele au văzut pentru prima dată lumina tiparului cu mulți ani în urmă, ca broșuri mici de formare duhovnicească a credincioșilor, însă au o actualitate și o aplicabilitate unică și îl ajută pe cititor într-un mod deosebit, pentru o înaintare sigură în viața duhovnicească. Este vorba într-adevăr de adevăruri mari, care sunt oferite cu cuvinte simple.
Fie recunoaștem, fie nu, suntem persoane duhovnicești. Suntem în același timp existențe pământești și cerești. De aceea vom avea grijă, desigur, și de nevoile noastre pământești normale, dar mai întâi vom avea grijă de viitorul nostru veșnic. Centrul preocupărilor noastre trebuie să fie alcătuit din Dumnezeu și sufletul nostru. Altminteri, vom fi în neorânduială, pentru că răsturnăm ordinea valorilor vieții. Sufletul nostru trebuie să fie înflăcărat de iubirea Cerului. Către Cer trebuie să ne îndreptăm mintea, inima, voința și simțirea. Să ne atragă și să ne preocupe cele cerești, iar grija noastră principală trebuie să fie dobândirea Cerului.
Nu suntem plăsmuiți pentru o existență pur pământească. Așa cum am spus, noi doar călătorim pe pământ. Noi mergem spre Cer. Acolo este capătul călătoriei noastre. Acolo este îmbrățișarea Tatălui nostru ceresc. Acolo este odihna veșnică a aleșilor lui Dumnezeu. Acolo este casa noastră definitivă. Și așa cum un călător, dacă va uita care este destinația călătoriei lui și se va lăsa fără grijă cuprins de desfătările frumuseților naturale ale călătoriei lui, va ajunge fără de veste la finalul călătoriei lui și va fi uimit, în același fel și noi, dacă ne vom lăsa atrași de farmecele înșelătoare ale pământului, vom ajunge fără de veste la capătul călătoriei, și surpriza noastră va fi foarte neplăcută, pentru că vom ajunge acolo fără bagajele faptelor bune și fără permisul de intrare în Rai, oferit de credința ortodoxă. Vom ajunge acolo fără pregătirea evlaviei adevărate, ca să fim predați nu în brațele iubitoare ale lui Dumnezeu-Tatăl, ci în brațele înspăimântătoare ale demonilor vicleni.