Un procuror acuză

Cu o privire adâncită în sine şi buzele strânse într-o tensiune mocnită, omul care nu este de acord cu cei ce propun umilinţa ca metodă sigură de a conduce ţara aceasta, fie ofiţeri ai Serviciilor, fie politicieni-păpuşi.
Ca oricărui om care trăieşte o viaţă cinstită, i se pare înjositor să se prefacă, să simuleze normalitatea. Acuzele lui se îndreaptă spre toţi cei care supravieţuiesc cu aceste simulacre de normalitate în propria lor viaţă.
Poate că este un timp al tăcerii, acea tăcere grea, plină de povara neputinţei, dar este şi un timp al mărturisirii care răscumpără clipele de tăcere, firescul umanităţii noastre.
Procurorul acesta se află în faţa noastră şi mărturiseşte astăzi: „Sunt printre noi oameni cu care vorbeşti şi nici măcar nu bănuieşti că sunt informatori ai Serviciilor. Sunt infiltraţi peste tot. Deţin funcţii, dar sunt şi simpli boschetari, cum s-a întâmplat în cazul celor de la Gara de Nord despre care mai nimeni nu ştie nimic nici la momentul actual.”