Teologia energiilor dumnezeieşti: de la origini până la Sfântul Ioan Damaschin

„Teologia energiilor dumnezeieşti s-a constituit progresiv, chiar în sânul crestinismului, dezvoltându-se în circumstanţele marilor controverse teologice [ ... ], care le-au impus Sfinţilor Părinţi dezvoltarea de noi argumente, utilizarea unor noi concepte [ ... ] sau precizarea şi explicitarea conceptelor aflate în uz [ ... ]. Prin energia sau energiile dumnezeieşti se săvârşeşte în om sfinţirea, dar şi îndumnezeirea [ ... ]. Acest ultim argument, dar şi altele (cum ar fi faptul că energiile dumnezeieşti rămân întotdeauna dependente de fiinţa dumnezeiască şi, fiind prezente în creaţie sau împărtăşite creaturilor, nu-şi schimbă natura) îi fac pe Sfinţii Părinţi să considere energia sau energiile dumnezeieşti ca necreate, afirmând acelaşi lucru despre har, în calitatea lui de energie împărtăşită şi dăruită”.

JEAN CLAUDE-LARCHET