Cartea aceasta are legătură cu tot ce se întâmplă în jurul nostru. De ce justiţia e miza supremă? De ce o ordonanţă poate declanşa un război civil sau poate fi pretextul pentru declanşarea lui? Mă tem că nu are cine să răspundă. Oricât de delicaţi am vrea să fim, realitatea e una singură. Sunt conştient că am scris o carte incomodă, dură, enervant de realistă, aşa cum este şi Un procuror acuză. O nebună şi-a revenit în mod inexplicabil. O suspectă de crimă organizată a eludat închisoarea în mod miraculos. Şi a înţeles din ce univers al tenebrelor a scăpat.
Observ că se vorbeşte frecvent de realitatea sumbră. Dar vorbele zboară. De aceea nici nu sunt atât de primejdioase. Cu totul altceva este cuvântul scris. Cuvântul scris poate deveni document, poate marca istoria. De aici vine teama. Mă întreb din nou: unde sunt teoreticienii dreptului, cei care ar putea emite puncte de vedere insumontabile? Tac. De aceea am scris această carte. Pentru că ei care ar trebui să lămurească lucrurile acestea sunt marii absenţi ai istoriei pe care o trăim astăzi.
Sergiu Ciocârlan
Harta site