Ce e omul?

Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor (1896-1962) este de mai multă vreme propus spre canonizare, nu atât ca poet religis sau ca animator al Rugului Aprins, cât ca martir al dreptei credinţe în temniţa comunistă de la Aiud. Comunismul, cu toată otrava lui bezbojnică, nu va muri cu adevărat decât atunci când vor începe să retrăiască în inimile şi în conştiinţele noastre cei pe care el i-a ucis pentru credinţa lor în Dumnezeu şi în destinul creştin al neamului românesc. Daniil Sandu Tudor, în lamura mucenicească a vieţii lui, este parte a acestui pariu românesc cu eternitatea, putând constitui prin el însuşi un răspuns pentru întrebarea din titlul cărţii de faţă. Această a doua ediţie a ei, revăzută şi substanţial adăugită, este ultima carte la care a apucat să lucreze vrednica de pomenire Maică Hristofora (Gabriela Moldoveanu), strămutată la cele veşnice în vara lui 2013, al cărei nume rămâne îngemănat cu destinul editorial postum al lui Daniil Sandu Tudor.