Bucuria credinței

Cartea aceasta e despre prietenie. O prietenie cu începătură undeva în miez de copilărie – petrecută pe străzile de oarecând ale Braşovului –, crescută apoi ca spaţiu de întâlnire în preocuparea pentru studiul teologic şi statornicită în împreuna-slujire pentru Hristos din desăvârşita treaptă a preoţiei.
Cei doi autori ai lucrării acesteia – Pr. Constantin Necula şi Pr. Cristian Muntean – s-au mişcat şi intersectat mereu dezinvolt (şi) în zone de graniţă ale teologiei sau, mai corect spus, au găsit întotdeauna pretexte de accesibilizare a mesajul hristic pentru variate segmente pastorale. Dinspre poezie spre eseistică, de la judicioasă reflecţie teologală la imprevizibilă critică factuală, migrând adeseori între mărginirile şi nemărginirile gândirii analitice conexe teologiei (pentru că, nu-i aşa, orice tărâm al cunoaşterii nu poate fi decât complementar gândirii ştiinţei despre Dumnezeu), într-un adevărat du-te-vino al analogiilor şi transfuziilor de sens, cei doi au trecut mereu testul prieteniei. De aceea, alăturarea aceasta izbutită în pagină de carte nu e decât încă un zbor împreună de dragul lui Hristos.
Paginile Bucuriei credinţei se întrupează din întâlnirile părintelui Constantin Necula cu părintele Cristian Muntean în spaţiul dialogului din cetatea Braşovului, într-o serie de emisiuni televizate (TV Nova) întâmplate pe parcursul câtorva ani. Sunt nouă emisiuni, avându-l ca moderator pe Părintele Cristian, intercondiţionate – în ciuda autonomiei tematice şi temporare – prin fluenţa seducătoare a coeziunii de limbaj şi de sens rostuitor. Reflecţii de diagnosticieni pentru care taifăsuiala despre şi de dragul lui Dumnezeu e mai mult decât o structură verbală; e un refugiu de supleţe a sufletului, la care s-au gândit să ne facă părtaşi şi pe noi, prietenii lor.
„Evanghelie şi propovăduire”, „Educaţia între Cruce şi răscruce”, „Comunicarea în Biserică”, „Familia modernă şi riscurile la care este supusă” etc. sunt tot atâtea determinări pentru a rămâne în duhul unor alternative probate în raport cu veşnicia, într-un timp al agresivităţii invaziei nesemnificativului, derizoriului şi trivialităţii cotidiene. Autorii inventariază un instrumentar variat, adus la zi, şarmant în convergenţa ideilor şi desfătător în schimbul colocvial de şarje (nu întotdeauna consensuale), evitând însă mereu constatările plate, consideraţiile aride, acea sfătoşenie popească stearpă, ce pentru mulţi ţine loc de ignoranţă. Nu veţi întâlni, prin urmare, în aceste pagini, acel discurs bătătorit de formulări standardizate pseudoteologic, precum nici softizări ale temeiurilor nenegociabile, pentru că discuţiile propuse au acea tonicitate care te fereşte de deznădejde şi acele intuiţii ce se rotunjesc înţelesurile.
Antoine de Saint Exupery reclama undeva faptul că noi, cei de azi, „nu cunoaștem decât ceea ce îmblânzim. Iar oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri gata făcute de la negustori. Și cum nu există negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni”. Cartea aceasta vine să ne îmblânzească depărtările, să ne vindece de neprietenie. Pentru că rostul unei cărţi e, înainte de toate, unul tămăduitor. Doar răutatea oamenilor a putut născoci cartea de despărţire. Aceste dialoguri propuse cetăţii, într-o bucurie a credinţei în prietenie şi de drag de ceilalţi, pot fi antidotul înstrăinărilor noastre. Înstrăinărilor unora faţă de ceilalţi şi ale noastre faţă de noi înşine.

Romeo PETRAŞCIUC