Un om al lui Dumnezeu

De cum am pus mâna pe condei pentru ca să încep a scrie această lucrare, mi-a şi fulgerat prin minte gândul că unii dintre fraţii noştri creştini care sunt stăpâniţi de duhul ignoranţei, când vor citi aceasta, se vor grăbi pe dată să-mi acorde calificative din cele mai nesatisfăcătoare, dar respectând prioritatea conştiin- ţei, mi-am zis: „Omule, înlătură-ţi slăbiciunile şi nu-ţi irosi timpul cu gânduri care nu zidesc, ci aşează-te cu nădejde pe lucrul ce ţi l-ai pus în gând şi să nu-l laşi din mână până ce nu-l vei isprăvi cu bine, că nu faci un lucru oarecare ce nu-ţi aparţine sau o treabă care-i de prisos, ci te vei înjuga pe de-a-ntregul cu toate potenţele tale într-o lucrare, pe cât de laconică pe atât de delicată şi-n acelaşi timp, considerăm că e de lipsă pentru creştinii noştri în clipa de faţă. Şi apoi, până-n cele din urmă, aceasta este în exclusivitate o pură datorie a ta. Dar, deocamdată să lăsăm prejudecăţile, iubiţi cititori, şi primiţi rugămintea de a fi îngăduitori şi de această dată şi încercaţi să simţiţi pentru folosul vostru sufletesc, aceleaşi sentimente de dragoste şi respect pe care le-am simţit şi eu faţă de adevăr şi faţă de personajul principal ce-l veţi întâlni în istorioara cuprinsă în paginile ce urmează.