Lupta împotriva lui Satan

După cum albina, nu de la sine face miere, ci numai alergând depărtare de kilometri întregi, şi zburând din floare în floare până ce o adună; tot aşa şi eu, nu numai de la mine, ci alergând cu ochii trupeşti şi sufleteşti, printre florile învăţăturilor Dumnezeieştilor Scripturi, Scrierile Sfinţilor Părinţi şi a predicatorilor ortodoxiei, pe care le posed în mica-mi bibliotecă, cât şi de prin lumea aceasta, în care, dintr-un loc poţi culege, însă cu luare aminte, şi din 10-20 trebuie să lepezi, şi am format acest buchet de sfătuiri călăuzitoare pentru cei ce vor să cunoască multele curse întinse de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi care cu înverşunare caută să-i împiedice de la mântuire.

În această lucrare m-am servit de aceste izvoare de apă vie: Dumnezeieştile Scripturi ale Vechiului şi Noului Testament; Tâlcul Evangheliilor; Pidalionul; Kiriacodromiu; Scrierile Sfântului Ioan Hrisostom; Efrem Sirul; Mântuirea Păcătoşilor; Istoria Românilor; Sfântul Simion Tesaloniceanu; Tâlcul celor 14 trimiteri ale Sfântului Apostol Pavel; Predicatorul; Patericul; Pravila de Matei Basarab şi Vasile Lupu; Proloage; Hronograf; Sfântul Ipolit papă al Romei; Predicile P. C. Arhim. I. Scriban; Bourdalone; Tezaurul Liturgic, de Dr. B. Cireşeanu; Izvorul; Cuv. Ic. C. Nazarie; P. Dulfu ş. a.

Am biciuit pe smintitori pentru că aceştia sunt viermii societăţii şi putregai la temelia Bisericii. După ce sug laptele care le dă viaţa, se întorc şi sfâşie pe mama care i-a alăptat şi încălzit . Am scris împotriva acelor purtători de haină călugărească ce au viaţă şi sfaturi răzvrătite împotriva învăţăturii Sfintei Biserici Ortodoxe, nu cu scopul de a lovi monahismul sau Biserica, departe să fie de mine acestea, ci urmărind scopul Sfânt ca pe de o parte, fiecare să-şi îndrepteze viaţa după făgăduinţa dată şi rânduiala lăsată de Sfinţii Părinţi; iar pe de altă parte pentru a deschide ochii acelora care vin la călugărie, nu pentru mântuire, ci cu scopul de a scăpa de greutăţile vieţii din lume, crezând că aici este loc pentru lenevire, mâncare, băutură, slavă deşartă, petreceri păgâneşti, chefuri ş. a.

Eu am înţeles şi înţeleg că toţi care au îmbrăţişat monahismul să fie pietre vii la temelia Bisericii; iar nu putregaiurile imoralităţilor care să accelereze prăbuşirea ei prin diferite neorânduieli care smintesc poporul. Să fie pildă de viaţă sfântă; iar nu o pildă de viaţă rea şi răzvrătită împotriva Domnului şi a învăţăturilor Sf. Biserici întunecând pe mireni. Să fie mână de ajutor Prea Sfinţiţilor Chiriarhi şi preoţilor de mir care-s împovăraţi de multe greutăţi familiare şi sociale; iar nu să-i împiedice (prin viaţa şi sfaturile lor rele) de a conduce turma lui Hristos către plaiurile Cereşti.

Casa clădită pe nisip nu poate sta din cauza ploii (de draci) căzute din cer, a râurilor; adică oamenii cei supărători, care de la ploaia dracilor căzuţi din cer se înmulţesc, a uraganelor sau a furtunilor puternice pornite de duhurile răutăţii şi în scurte cuvinte a tuturor ispitelor care se ţin lanţ şi suflă cu îngrozire să o surpe cu vântul patimilor. Însă casa care-i clădită pe piatră, nimic din cele de mai sus nu o pot face să cadă. Casa aceasta de care vorbim este Biserica şi fiecare fiu sau fiică a ei. Piatra pe care-i zidită Biserica este Hristos. Primele pietre de la temelia Bisericii pe care e aşezată toată clădirea este clerul mirean şi monahismul. Eu care fac parte din monahism, doresc ca acesta care nu are atâtea legături familiare şi sociale (după cum a făgăduit fiecare la tundere) ca ceilalţi clerici mireni, să progreseze în cercetarea şi răspândirea Dumnezeieştilor învăţături creştineşti.