Antropologia teologică a Sfântului Maxim Mărturisitorul: Microcosmos și mediator

Traducere din limba engleza de Anca Popescu

Lucrarea de fata a fost scrisa cu convingerea clara ca antropologia Sfantului Maxim detine cheia intregii sale teologii si ca aceasta antropologie, la randul ei, este rodul reflectiei personale a Sfantului Marturisitor asupra convingerilor hristologice ale Sinodului de la Calcedon, asa cum au fost ele mai tarziu demonstrate si explicate de Sinodul de la Constantinopol din 553. Pozitiile doctrinare si personale ale Sfantului Maxim, ca si remarcabilul sau eclectism, sunt motivate de viziunea asupra omului ca centru al creatiei lui Dumnezeu si ca subiect particular al Providentei Sale, de viziunea asupra omului ca microcosmos si mijlocitor. Spiritualitatea crestina inseamna pentru el restituirea acestui microcosmos si implinirea functiei mediatoare a omului. De aceea, totul este orientat din intruparea lui Hristos, prin care aceasta restituire si implinire devine o realitate deschisa omului. Unitatea care nu afecteaza diferentele constituie taina intruparii, dar in ea se afla si taina omului si a lumii. Numai dragostea, ca factor unificator, este, pentru Sfantul Maxim, capabila sa combine aceste elemente intr-o unica lucrare divino-umana, pentru ca ea ii include pe toti si respecta libertatea tuturor.