Rolul mamei in educatia copiilor

Mama este ca şi drojdia care dospeşte toată familia. Prin frumuseţea ei, nu exterioară (şi pe aceasta Dumnezeu i-o dă), ci prin frumuseţea lăuntrică a sufletului. Deseori chiar şi această frumuseţe exterioară este distrusă de urâţenia lăuntrică şi cea care odinioară era frumoasă devine acum respingătoare.
Când există frumuseţe lăuntrică, atunci omul se înfrumuseţează şi la exterior… Atunci chipul îi străluceşte şi te bucuri când vezi un astfel de om.
Aşadar mama este chemată să aibă această frumuseţe lăuntrică şi să lucreze ca drojdia…
Ştiţi cum se foloseşte drojdia? Acum nu se mai frământă aluatul în casă. Noi în Sfântul Munte, pentru că frământăm încă aluatul, ştim asta… Pui puţin, o mână de drojdie într-o copaie cu douăzeci de kilograme de făină pe la amiază, iar în dimineaţa zilei următoare toată compoziţia a crescut. A crescut toată făina de la acea mână de drojdie pe care ai pus-o. Sunt microorganismele care lucrează făina toată noaptea şi o fac să crească.
Într-un mod asemănător este chemată să lucreze şi mama în familie. După ce mai înainte, cu harul dumnezeiesc, se lucrează pe sine şi îşi redobândeşte frumuseţea lăuntrică, după aceea sau chiar simultan trebuie să-i facă şi pe ceilalţi membri ai familiei la fel de frumoşi, sufleteşte şi nu trupeşte.

Influenţa stării familiei asupra stării duhovniceşti a copiilor este uriaşă. Sfântul spunea că sfinţenia părinţilor se transferă la copii. Rugăciunea şi îmbrăţişarea tainică a copiilor de către părinţi prin iubire îi face pe copii sănătoşi duhovniceşte. Spunea: „În familie se află o mare parte a responsabilităţii pentru starea duhovnicească a omului. Pentru ca copiii să scape de diferite probleme interioare, nu sunt suficiente sfaturile, constrângerile, raţiunea şi ameninţările. E posibil ca acestea să facă şi mai rău. Îndreptarea se face prin sfinţenia părinţilor. Deveniţi sfinţi şi nu veţi avea nicio problemă cu copiii voştri. Sfinţenia părinţilor îi scapă pe copii de probleme. Copiii îi vor aproape pe oamenii sfinţi, care au multă dragoste, care nu-i înspăimântă şi nici nu se limitează la învăţătură, ci le vor da pildă de sfinţenie şi rugăciune. Părinţii să se roage în tăcere la Hristos cu mâinile ridicate şi să-şi îmbrăţişeze copiii tainic”.