Creștinul în fața bolii, suferinței și morții

Traducere din limba franceza de Marinela Bojin
Editia a 2-a.
Cartea de fata trateaza un domeniu ce nu va inceta vreodata sa fie de actualitate in lumea noastra care sufera urmarile pacatului originar: omul si boala. Ea straluceste prin toate insusirile care au facut cunoscute in Ortodoxia contemporana seria de scrieri pe aceasta tema al carei autor este Larchet: concizie, limpezime, caracter sistematic, eruditie, caldura sufleteasca, ancorare temeinica in scrierile patristice.

În neputinţa şi suferinţa trupului, omului i se fac simţite şi vădite slăbiciunea făpturii sale pământeşti, caracterul efemer al existenţei sale în această lume şi, în general, fragilitatea, relativitatea, limitele şi Întreaga sa nevolnicie. Pentru aceasta, boala şi suferinţa sunt leacuri ale mândriei şi prilej de smerire. Ele "subţiază simţirea pământească a sufletului", adică îl scot din alipirea şi împovărarea cu cele pământeşti, ridicându-l la o existenţă mai înaltă.

Astfel înţeleasă şi trăită, boala nu-l mai zdrobeşte pe om sub povara acestui "trup al morţii" în care-i este dat să vieţuiască (Rom. 7, 24), ci, dimpotrivă, îl întoarce şi-l apropie de Dumnezeu.

"Dumnezeu îngăduie boala nu ca să ne înjosească - spune Sfântul Ioan Gură de Aur -, ci pentru a ne face mai buni, mai înţelepţi şi deplin supuşi voii Sale, căci acestea sunt temeiurile mântuirii noastre."