Un Cuvios de Pateric. Părintele Protosinghel Nicodim Bujor Cernicanul

Pentru orodoxia mea Românească pământul PATRIEI este nu numai pământul pe care ni l-au lăsat "Părinţii", ci şi pământul în care "Părinţii" sânt mereu vii. În pământul PATRIEI odihnesc osemintele lor; în pământul acesta sânt topite trupurile lor proprii, care au fost arse de soare, cu palmele bătătorite şi călcâiele crăpate de muncă şi sudoare - ca ale părinţilor mei Neculai şi Eufrosina Bujor, ce dorm în cimitirul din Valea Viei întru nădejdea Învierii şi a Vieţii Veşnice...
Patria mea se întinde din adâncul pământului ce poartă pecetea noastră şi până în înaltul cerului de unde ne privesc strămoşii, sfinţii şi eroii noştri. din trecutul imemorial şi până în eternitatea ăn care vom intra, până în vecii vecilor, - aşa cum îşi îmbărbătai soldaţii generalii: Al. Averescu, Eremia Grigorescu, I. Dragalina, D. Praporgescu, Ecaterina Teodoroiu, la intrarea în foc pe frontul Carpaţilor şi în lunca Siretului la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz.[...]
Nimeni nu se mântuieşte singur şi nici eroii nu ar fi în slava lor de n-ar fi trecut prin ei energiile divine, cele necreate ale dragostei de Sfintele Predanii şi Aşezăminte strămoşeşeti pentru Libertatea, Independenţa şi Unirea noastră în cuget şi-n simţiri. Fiţi binecuvântaţi de noi cei din pragul veşniciei.

Păr. Nicodim Bujor, Sfânta Mânăstire Cernica